Aici, din vremi trecute, sub " plopii fără soț",
Cu ramura lor veche ce s-andurat de toți,
Sub care mulți stătut-au poeți și scriitori
Și-au devenit ai lumii iubiți și dulci feciori—

Stau în tăcerea nopții, răcoare-aduce-un vînt
Și foșnetu-mi șoptește: mai scrie înc-un rînd,
Mai scrie o scrisoare de dincoace de Prut
Și un mesaj împarte la cei ce au crezut.

Căci vremea e tîrzie și-i aspră noapte-n jur,
Doar colo-colo-n bezdnă se vede cîte-un turn
Cu luminiți aprinse ce pîlpîie cu greu
Iar toate n-oi mai spune că vede Dumnezeu,

Dar străzile sunt pline de cei ce-au rătăcit,
Ce au oprit din cale și-aproape-au ațipit
Ori au lăsat iubirea și crucea lui Christos
Și le-au schimbat pe lucruri ce nu sunt de folos.

Eu scriu cu dor în suflet de dincoace de Prut
Și-oricărui spun mesajul, mesajul cel mai scump:
Creștine, dacă lumea își face-n tine loc,
Tu strigă-n rugăciune, Isuse, milă ai, Te rog.

Iași 14 iunie 2015