Tu mi-ai dat cȃntările iubirii,
Bucuria Casei minunate,
Necuprinsul har al nemuririi,
Dragostea luminii-adevărate!

Tu mi-ai dat comorile divine
Și veșmântul razelor de soare,
Florile speranțelor depline,
Cerul alb, gătit de sărbătoare!

Tu m-ai strâns la piept ca pe un frate,
M-ai cules din pulbere, de jos;
Câtă milă, și ce bunătate
Pentru mine, pentr-un păcătos!

Tu ai alinat a mea durere,
Ai turnat balsamul mângâierii,
M-ai purtat pe brațe, în tăcere,
Și-Ai plătit și prețul revederii!

Tu-mi duci pașii dincolo de nori,
Dincolo de tot ce e păcat,
Și din Cerul slavei Tu cobori
Focul Duhului nestins, curat!

Mă închin, Isuse, numai Ție,
Îmi plec fața-n pulbere, smerit,
Pentru mântuirea dată mie,
Pentru harul Tău nemărginit!

Te slujesc cu toată-a mea ființă,
Cu iubire și o sfântă adorare,
Și Te laud, Doamne, prin credință,
Și aici, și-n viața viitoare!


Florești, Cluj