În YAHWEH inima mea se bucură,
Iată, puterea mi-e înălţată de El,
Când gura larg mi-o deschid
Către toţi potrivnicii mei.

Nimeni nu este kadosh ca
YAHWEH
Nu este munte săpat în granit ca al
Lui.
Nu mai rostiţi cu trufie deşartă
cuvinte semeţe
Căci YAHWEH cunoaşte şi-Ascunsul,
Şi pune pe-al Său cântar Nepătrunsul.

Arcul şi suliţa celui puternic
Sunt sfărâmate, iar cel slab
Se întremează iar.
Sătulul tânjeşte înfometat,
Flămândul se odihneşte săţiat.
Sterile pântece rodesc fii şi fiice,
Iar mamele mândre zac, lâncezite.

YAHWEH dă viaţă şi învie,
Locuinţa morţilor se clatină de-a Lui
urgie.
El smereşte frunţile –`nălţate
Şi ridică ochii plecaţi,
Scutură ţărâna de pe cel lipsit,
Şi la masă îl pofteşte
Lângă cel zgârcit.
Un scaun îmbrăcat în Shekinah măreaţă,
Este partea celor cu plânsul pe
faţă.

Numai El susţine Pământul
Ocrotindu-i rotirea şi vântul.
Paşii iubiţilor Săi sunt păziţi,
Şi grabnic vrăjmaşii sunt nimiciţi.
Un hău de întuneric îi cuprinde.
Când YAHWEH Braţul Îşi întinde,
Să arunce tunete din Înălţime,
Să judece ostroavele fără părtinire.

Căci nu prin puterea lui biruie
omul,
Când YAHWEH i-arată ce scurt îi e
zborul .
În Ceruri EL-Elyion domneşte,
Iar pământul, Unsului Său, Mashiach, îl
dăruieşte.

(Bucureşti, Decembrie – 2012; din volumul "Râsul viorii fără arcuş" )