O să-mi fie dor

Ce dor o să-mi mai fie,
De întâmpinarea celor mici...
Mereu cu-aceeaşi bucurie
Oridecâte ori vin de la servici.


O să-mi fie dor să mai calc pe-o jucărie,
Împrăştiate peste tot prin casă...
De caramele şi de gume lipite pe călcâie,
De locul fiecăruia la masă.


Ca să nu mai zic de glasul de copil,
Ce se transformă-n gălăgie...
De urma degetelor de pe lavabil,
Ah!...ce n-aş da apoi ca să mai fie!


Îmi va fi dor după multele întrebări
Puse parcă la foc automat,
Unele din ele, adevărate provocări
Ce-adeseori m-au cercetat.


Chiar dacă mai pocesc un cuvinţel,
Şi mai fac un gest cu stângăcie...
Mă pun degrabă să-mi notez în carneţel,
Lucruri cu privire la Împărăţie...


Sinceritatea se vede-n ochii lor mai clar,
Şi îndrăzneala ce o au pe loc mă-nmoaie
Puterea de-a ierta le dă peste pahar,
Iar veselia, se revarsă ca o ploaie.


Ştiu că timpul nu se mai întoarce,
Şi astfel de momente-s unice în viaţă
De-aceea strâng ca mai târziu să am ce toarce,
Şirag de amintiri întinse pe un fir de aţă.


Doamne, am şi eu vreo 3 acasă...
Pentru care vreau să-Ţi mulţumesc ´nainte
Că-mi faci viaţa mai frumoasă,
Că-mi laşi harul de-a le fii părinte!


Iar până vor pleca în zbor de porumbei,
Într-o zare mai îndepărtată...
Îmi umplu brațele cu ei,
Să-mi ajungă și-altădată.


De aceea, învață-mă să le vorbesc...
Să-i sfătuiesc cu-nțelepciune
Și-n măsura-n care cresc,
Să-i susțin mereu în rugăciune.


~Amin~