Mă iartă Tată pentru iarna care
S-a cuibărit adânc în pieptul meu. . .
Mă iartă pentru plâns, îngrijorare
Și pentru drumul ce îmi pare greu. . .

Mă iartă Tată pentru ruga stinsă
Ce-i doar o șoaptă și-i așa de rară. . .
Mă iartă pentru lacrima prelinsă
Când valuri bat și vânturi mă-nfioară. . .

Mă iartă Tată pentru nepăsarea
Ce uneori în cuget se ascunde. . .
Mă iartă pentru pasul și umblarea
Ce-au rătăcit cândva către niciunde. . .

Te rog acum, în ceas de cercetare
Alungă iarna din inima mea. . .
Mi-e dor de primăvară și culoare
Mi-așa de dor Isus de pacea Ta!

Vulcan-10-03-2017
Mary