Nedespărțită de Tine!


Ce poate fi mai minunat,
Decât mâinile ridicate, spre înalt,
Genunchii plecați în reverență,
Cer străpuns de rugă sinceră!
La poartă bate iubirea mea.
Deschide-Ți măcar fereastra!
Speranța îmi e tăciuni;
Abia mai fumegă-n cenuși,
Sunt flămândă de veșnicie...
Pe azur adierile... unduiri lascive!
Un Dor, de a Cerului Cetate!
Te rog, lasă-mi pace, sănătate,
Binecuvântarea cerească,
Pâinea cea de zi, pe masă.



Lasă-mi zorii senini în dimineţi,
Umple-mi sufletul de nădejdi...
Îmbracă-mi lutul în raze de soare,
În livezi cu petale-n ninsoare.
Lasă-mi pe cărare crinii,
Să nu simt sub tălpi mărăcinii.
Cântul naturii îndepărtat,
Să învioreze ce-i întristat.
Iubirea să se înmulțească-ntr-o clipă.
Învelește-mă-n credința ce ridică,
Urcând infinite trepte spre apogeu...
Calea sigură spre Dumnezeu.
Grea e călătoria... prin viață...
Potir plin de fiere, puțină dulceață.



Diminețile sunt reci, tristă-i gândirea,
Tăcută revelație... Zveltă-i trezirea.
Te evapori în a zorilor ceață,
Ca roua de pe a florii petală.
Ascuns!... Dorul în inimă,
Plânge îndurerat, suspină.
...Viață!... Mosor cu ață!...
Zilnic tu măsoară
Viața trecătoare,
Drumul lung sub soare.
Mai scurtează din cale,
Păcatul să nu ne doboare!
Adevărul îl pun în aplicare,
Ridicată mereu în picioare.



În inimă fac altare!
Aștept Doamne, a-mi spune,
Ce e rău... ce e bine!
Căci nimic nu se întoarce,
Nimica nu se reface.
Domnul meu!... Mă sfătuiește!
Iartă-mă! Mă mântuiește!
Împlinește-mi dorința de a fi
Nedespărțită de Tine, în veșnicii.



Toma Coca, ALGHERO/22/04/2017