„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lapede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.” (Matei 16:24)
Purtarea crucii este în strânsă legătură cu negarea de sine şi totuşi este o deosebire între cele două. Negarea de sine se referă în special la supunere şi răbdare pasivă pentru cauza Domnului. Purtarea crucii se referă mai ales la activităţi în serviciul Domnului, ceea ce găsim că este contrar înclinaţiilor noastre naturale. Credincioşie în negare de sine înseamnă zel şi curaj, dar purtarea crucii este victorie, învingere. Negările noastre de sine pot fi victorii în inimile noastre, despre care alţii pot să nu ştie nimic şi nici nu trebuie să ştie dacă dorim binecuvântarea deplină a Domnului. Purtarea crucii, însă, poate fi văzută, într-o oarecare măsură cel puţin, de către cei cu care suntem în relaţii apropiate şi în special de către cei care umblă pe aceeaşi „cale îngustă”.