Robia amvonului
autor: Nichifor Nicu
23.04.2017. ora: 03:55

Avem frați ce nu renunță la amvon în nici un fel,
Ei consideră ca Domnul mântuiește doar prin el.
Dacă nu ești la amvon atunci când vestești Cuvântul,
Ești un om pierdut pe veci ? O, să ne ferească Sfântul !

Sunt în stare frații noștri să se plimbe cu amvonul,
Orișiunde, orișicând că așa-L văd ei pe Domnul.
Cară lemnul după ei ca și cum fără de El,
Nu se poate proslăvi Domnul Sfânt Emanuel.

Unii frați chiar au senzația că de nu ești la amvon,
Pari un pic cam rătăcit și te-ndeprtezi de Tron.
Ei sunt gata să arunce piatra cea mai mare-n tine,
Să te spargă în bucăți, să te facă de rușine.

Nu mai poți să-i deslipești de amvon cu nici un chip,
Nu ai cum să reușești nici măcar să-i miști vreun pic.
Ei sunt robi acelui lemn și așa vor fi mereu,
Până va veni pe nori, Fiul Sfânt de Dumnezeu.

Spargeți fraților amvonul și ieșiti din adunare,
Că în lumea asta tristă e nevoie de Chemare.
Predicați pe străzi, în parcuri, și oriunde vă aflați,
Căci la astfel de lucrare noi cu toți am fost chemați.

Renunțați să mai stați calmi într-o vreme-așa pustie,
Căci mai este doar un pic până Domnul o să vie.
Și atunci ne va întreba și pe mine, și pe voi,
Câte suflete am scos din furtună și noroi.

Și-ascultați ce spun acum, lemnul nu o să vă scape
O să ajungeți în cuptor și veți fi trimiși la moarte.
Pentru că ați stat mereu doar după amvon lipiți,
Și n-ați spus de Dumnezeu celor care-s chinuiți.

Amin