Era odată un om ce nu-l interesa
De ce, și pentru ce, el pe pământ era,
N-avea un scop, o țintă, o cale
Era un pământean care călătorea agale.

Un om de rând cu întrebări grămadă,
Ce nu căuta răspunsuri niciodată,
Care credea că viața de pe-acest pământ,
E viața lui, și-o va-ncheia cândva-n mormânt.

Nu se gândea că Dumnezeu i-a dat
Porunci pe care să le împlinească neîncetat,
Și, ca în fiecare zi ce pe pământ trăiește
Copil de Rege poate fi, dacă se pocăiește.

Dar a venit o zi când a auzit Cuvântul
Care spunea că într-o zi, toți vom lăsa pământul,
Și înaintea Tronului de slavă noi vom sta,
În fața Domnului Isus ce ne va judeca.

Pentru că El e Mielul ce sângele-a vărsat
Când răstignit pe-o cruce, viața Lui Și-a dat,
Ca întreaga omenire să fie-n El iertată
Și să-L avem cu toții pe Dumnezeu ca Tată.

Și-n mintea lui Cuvântul răsună tot mai tare,
Mustrat de conștiință, își ridică o întrebare:
Dacă vom fi cu toții sus pentru judecată,
Cum voi ajunge eu acolo fără pată?

Punându-și întrebarea din ce în ce mai des,
Ca să citească Biblia într-o zi, el a ales,
Și a citit o zi și încă două, trei
Și-a înțeles că el nu are bun temei.

Și s-a umplut de teamă, că-n tot ce el făcea,
Spre lauda Domnului, nimica nu era,
Și-a îngenuncheat smerit cu inima zdrobită
Și i-a cerut iertare pentru viața rău trăită.

Și Domnul a venit și l-a născut din nou
Și pentru veșnicie va fi copilul Său.
Și-acuma, ce va face de când a fost iertat?
Va spune-n gura mare: Hristos fie lăudat!