Doamne-n ceasul focului
Autor: Traian Dorz
Album: Cântările căinței
Categorie: Rugăciune
Doamne-n ceasul focului
dă-mi tăria locului
buzele să-mi sângere,
dar să nu scot plângere,
mâinile să-mi scapere,
dar să nu se apere,
să fiu dus mormântului
credincios Cuvântului,
să trec pragul Cerului
cu răbdarea fierului
căci în veci de veci voi vrea
să-mi învingă dragostea.
Doamne, paşii inimii
în iubire ţine-mi-i,
legământul lacrimii
treacă-mi focul patimii,
drumul biruinţilor
să-l urmez părinţilor,
frumuseţea paşilor
să mi-o las urmaşilor
şi lumina traiului
s-o duc rază raiului,
căci în veac şi-n veac voi vrea
să-mi trăiască dragostea.
Doamne, las trecutului
aurul avutului
şi las viitorului
strălucirea zborului;
plata biruinţilor
toată-o dau părinţilor;
slava-ncununaţilor
dă-o toată fraţilor;
premiul fruntaşului
dă-l întreg urmaşului,
mie-n veci şi-n veci voi vrea
să-mi lași numai dragostea.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/16277/doamne-n-ceasul-focului