Tu mă auzi


Tu mă auzi când strig de sub povară
Tu-mi şti şi gândul cât ar fi de mic
Şi orice rană cât ar fi să doară
O iei asupra Ta, iar eu nu simt nimic...

Tu nu mă laşi să zac mereu în noapte
Întotdeauna eşti prezent să mă ridici
Cu glasul blând şi duioşie-n şoapte:
Îmi spui: "Nu-ți fie teamă, sunt aici! "

Tu mă cunoşti în orice-mprejurare
Îmi eşti în luptă cel mai dulce scut...
Mă porţi pe braţe în a Ta splendoare
Deşi nu sunt decât un boţ de lut...

Tu vezi în mine totul dezvelit
Nu e nimic să Îţi rămână-ascuns
Cu toate că am fost o piatră de granit
Cuvântul Tău măreţ, tot m-a străpuns

Nu e nimic în mine ce nu știi
Tu mă cunoşti mai bine decât eu
Eşti Împărat aici şi-n veşnicii
Iar peste dumnezei, eşti Dumnezeu