Trec ani ca gândul, viața zboară
Din visul frânt, cântă o vioară...
Planează lin o melodie,
Superbă-n sfânta-i măreție!

Ea se înalță-n zări divine,
Purtând tot soarele în sine!
Tandrețea-i fină încântă îngeri,
Dulceața ei alină înfrângeri.

Florile-i admiră grația,
Din celest imn are vibrația!
Privighetori uimite-i ascultă duioșia,
Cu gând să-i împrumute gingășia.

Ceru-i pune-n ochi seninul,
Celestul Soare-i toarnă alinul.
În fața ei merg îngerii,
Alungă ceața înfrângerii.

Surprins, un nouraș se oprește:
Răbdarea ei îl copleșește...
Un tunet, grabnic cheamă vântul,
Să admire și să-i poarte cântul.

Pioase măreții cuprinde,
Ardoarea inimii aprinde,
Unește sufletul cu cerul,
Iubirea-n cântec e misterul! ! !


03/ 05/ 2017