Mai plângi şi azi suflet lovit de soartă,
Mai plângi în grea durere apăsat,
Dar nu te-opri, păşeşte înspre poartă
Unde Isus te-aşteaptă ne-ncetat!

Mai plângi adesea-nvins de întristare
Căutând în jurul tău un ajutor,
Dar nu găseşti, şi inima te doare
Şi te cuprinde parc-un greu fior,

Cărarea ți-e doar spini, doar mărăcine
Şi-orice suflare-i un adânc suspin
Când vezi că toți s-au depărtat de tine
Lăsându-te în drum ca pe-un străin...

Nu-i nimeni să-ți cunoască dorul,
Doar tu ce-l ştii, şi Tatăl cel Ceresc
Şi-atât de greu te apasă cântarul
Când orice pas cu ură-ți urmăresc.

Şi arcuri oțelite se încoardă,
Săgețile lovesc tot mai turbat...
Dar nu te-opri, păşeşte înspre poartă
Unde Isus domneşte ca-Mpărat!

Te simți răpus, puterea îți slăbeşte,
Nu vezi decât durere si necaz,
Furtuna grea parcă se întețeşte
Scăldând în lacrime al tău obraz.

Te uiți în jur cum totul se dărâmă,
Stâncile crapă înnecate-n val
Şi tu, eşti doar o mână de țărână
Tânjind de dor ca să ajungi la mal.

Te miri privind cum totu-n jos se-apleacă
Cum doar ruini rămân în urma ta,
Doar tu singur încă pluteşti pe barcă,
Doar tu rămâi ca stânca-n vreme rea...

El te-a ținut de mână-n orice vreme,
Te-a ridicat deasupra, să priveşti
Cum făra Domnul toate-s ca un vierme
Şi doar cu Domnul poți să biruieşti!

Tu luptă-te acuma, deci, fii tare
Aleargă înspre zări cu pas grăvit,
Priveşte spre Cetatea-n sărbătoare,
Spre poarta Slavei, locul mult dorit!

Acolo, sub nămete de lumină,
Învăluit în soare auriu,
Cu chipul blând, cu fața Lui senină
Te-aşteaptă Fiul Tatălui cel Viu!

Deci nu te-opri când valul se înalță,
Nu da 'napoi când arşița e grea,
Rămâi statornic cât eşti pe balanță
Căci Dumnezeu este la dreapta ta.

Chiar dacă spui că-i grea înaintarea
Când sângerează inima în piept,
Nu da 'napoi, căci iată, sărbătoarea
Curând va-ncepe, deci fii înțelept!

Acolo te aşteaptă heruvimii,
Splendori cereşti te vor înconjura
Şi vei cânta-mpreună cu Bătrânii
Oseana pentru înălțarea Sa!

Să vezi cum Dumnezeul Tău te cheamă
Sub aripile Lui să te ascunzi
Şi cu iubire dulce, ca de mamă
Să ştearg-obrajii tăi de lacrimi uzi.

Să vezi cum se aşterne mângâierea
Peste ființa ta rănită greu...
O, nu te-opri, mai luptă, căci durerea
Se va sfârşi odată-n raiul Său!

Când nu mai poți să îți înalți privirea
De-atâta apăsare si poveri,
Gândeşte-te că vine izbăvirea,
El a promis că din grele dureri

Cu mâna Lui va ridica ocara,
Cu brațul Său te va răscumpăra,
Şi-ți va aduce-n suflet primăvara
Şi binecuvântare îți va da!

Statornic deci rămâi pe sfânta cale,
Iubirea s-o păstrezi necontenit,
Chiar dacă treci prin a suspinelor vale,
Căci doar aşa vei fi de neclintit!

Te cheamă Domnul să îți dea odihnă
O, suflete trudit si-mpovărat,
Vino să îți facă viața senină
Când cerul tău mereu e înnorat!

Te cheamă azi c-o voce-nduioşată
Dorind să-ți lege rănile ce dor,
La pieptu-I să te strângă ca un Tată
Să-I simți din nou al dragostei fior!

Te-aşteaptă-n prag cu mâinile întinse
Mereu tot lăcrimând de dorul tău,
Să vii sa îi vezi palmele străpunse
Ce poartă-n ele chinul tău cel greu.

În mâna Sa te ține şi pe tine,
Să fii cu El pe veci biruitor,
Să poti ajunge-n Slavile Divine
Când cu putere va veni pe nori

Fii tare-acum, priveşte înainte,
Nădejdea ta să fie sfântul Miel,
Căci Dumnezeu îți este bun Părinte,
Fii tare deci, fii tare pentru El!

Amin!