Condamnarea dumnezeiască a furtului
Este foarte probabil ca cei mai mulți dintre noi să fi avut de-a face cu furtul cel puțin o dată în viață. Să fim furați sau să fii furat. Se estimează că sute de milioane de dolari sunt pierdute anual prin furtul de bunuri și servicii. Lucrul acesta reclamă faptul că este o înclinație de nestăvilit în existența societății noastre de a fura. Dumnezeu a avut în vedere o asemenea pornire a cărnii și a condamnat-o. El a dat legi și porunci prin care condamnă și declară că lucrul acesta este păcat.
FURTUL ESTE O VIOLARE A LEGII
Atât în legile divine, cât și în legile umane există o înfierare a furtului. El atrage după sine pedeapsa.
E lesne de înțeles faptul că furtul operează în lumea bunurilor materiale, ceea ce implică înțelegerea corectă a lucrurilor.
Fiecare om trebuie să aibă o înțelegere corectă a noțiunii de avuție. Dumnezeu a autorizat două metode primare prin care oamenii, în mod legitim, să-și dobândească posesiunile lor. Când suntem angajați în aceste două mijloace pentru a obține avutul nostru, ne găsim pe drumul corect. Notați care sunt acestea:
Avuție obținută ca o răsplată pentru muncă. Contrar credinței populare, munca nu este un blestem. Ea este mijlocul gândit de Dumnezeu pentru a obține resursele de care avem nevoi pentru a trăi în lumea aceasta. Prin munca noastră noi Îl glorificăm pe Dumnezeu (2 Tes. 3: 10).
Avuție obținută ca o moștenire, ca un dar. Să primești bunuri sau posesiuni ca pe o generozitate a altora. Practica de a lăsa drept moștenire ce ai primit de la Dumnezeu urmașilor tăi, este o practică biblică. Trebuie spus că lucrul acesta necesită multă înțelepciune și discernământ. Da, Dumnezeu alege să binecuvânteze viața noastră și în felul acesta.
În același timp există și un înțeles greșit al avuției. Lucrul acesta nu trebuie definit prea mult. Simplu, a lua ceea ce nu îți aparține ție ca fiind al tău. Dumnezeu condamnă furtul și pretinde să fie abandonat împreună cu alte lucruri ale firii (Efeseni 4: 28).
FURTUL ESTE O VIOLARE A CREDINCIOȘIEI
Furtul și credincioșia nu pot să domnească împreună. Cine este credincios nu fură și cine fură nu este credincios.
Aici ajungem într-o altă zonă, într-un alt domeniu, cel al serviciilor, al profesiilor.
În calitate de angajați, furtul se materializează în a lua din ce nu este al tău. A vinde fără știrea conducerii, a falsifica pontajul, chiar a pierde timpul la locul de muncă, sunt doar câteva ilustrări a ceea ce putem comite în poziția de angajați. Conform unui sondaj s-a constat că 48 % dintre toți angajații au luat ceva de la locul de muncă. Învățătura apostolului Pavel din Coloseni 3: 22-24 este clarificatoare.
Ca angajatori, responsabilitatea nu este deloc mai mică. Când un angajat este neplătit pentru munca lui sau tratat necorespunzător, și aceasta este o formă de furt. Dumnezeu a lăsat principii clare care să fie urmate de angajatori (Coloseni 4: 1).
Ca etică, ne putem face vinovați de furt în aspecte variate ale vieților noastre. De exemplu: ținerea promisiunilor, onorarea angajamentelor, înapoierea lucrurilor împrumutate, plătirea taxelor, etc.
FURTUL ESTE O VIOLARE A DRAGOSTEI
Ne referim la dragostea față de Dumnezeu. Trebuie să recunoaștem că mai este o formă a furtului de care ne putem face atât de vinovați. Să-L furi pe Dumnezeu.
Gândiți-vă la furtul zeciuielii (Maleahi 3: 8-10). Dumnezeu ne-a dat atât de mult. Din ceea ce ne-a dat trebuie să-I dăm înapoi (1 Cor. 16: 2; 2 Cor. 9: 1-7).
Trebuie să fie amintit și furtul timpului. Timpul nostru este prețios și puțin, din această cauză el trebuie folosit pentru gloria lui Dumnezeu.
Poate fi amintit și un alt aspect al furtului. Să furi talentele și darurile lui Dumnezeu din viața ta pentru a le folosi în scop personal. Ele ne sunt date în custodie ca să fie folosite pentru gloria Lui.
Precauția fiecăruia trebuie să fie sporită. Ne putem face vinovați de o formă sau alta a furtului.
Dumnezeu eliberează și păzește sufletele noastre !
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/eseuri/163037/a-opta-porunca