DRUMUL PRIBEGIEI

Ştim bine unde se sfârşeşte
Acest traseu îngust, spinos
Bine-nţeles că se-mplineşte
Scriptura care ne vorbeşte
De-un trai etern, nedureros
Pe care sufletu-l doreşte.

Din ceasu-n care-am fost chemaţi
Să ne-mbarcăm spre veşnicie
Am fost huliţi, ameninţaţi
De cei ce nu-s ai noştrii fraţi.
Dar arde-n noi acea făclie
Cu care fost-am înzestraţi.

Călătorim nu spre genune
Cum ar dori mulţi oponenţi
Ci-avem pe Terra misiune
Şi-o împlinim cu pasiune
Căci nu vrem să fim corigenţi
La trai ornat cu rugăciune.

Pe cale-s gropi şi mărăcini
Dar nu ne-mpiedică umblarea
Ştim că în Plaiul cu mulţi crini
Vor fi explozii de lumini
Să însoţească desfătarea,
Să fim de bucurie plini.

Ştim bine care e finalul
Acestui drum îngust, pietros
Ne îndreptăm către Limanul
Unde, nicicând, nu va fi clanul
Ce-L ponegreşte pe Hristos
Şi-ar vrea să-I nimicească Planul.

George Cornici/4 Mai, 2017