Mai răsare...

Mai răsare-un vers și crapă
Scoarța țarinii uscate...
Și-apoi alt gând se dezgroapă
Din simțirile îngropate,
Apoi altele se-arată
Încolțite, pe hârtie,
Până-o lume îngropată
Într-o inimă, învie...
Și recolta ei bogată
La viață nouă îmbie
Trăinicia astupată
Sub rebela firii glie.

Și-o viață neînsemnată
Își înseamnă la răscruce
O direcție trasată
De-acea jertfă de pe cruce
Prin care-i vina spălată
Și în suflet ne aduce
O pace nelimitată,
Mântuire, fără plată
Ce prin har se reproduce,
Tuturor fiind destinată.

22/04/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)