Coroana cea de slavă pe fruntea-mi obosită
Vei pune-odată, Doamne, când drumul voi sfârși,
Iar răni, și lacrimi multe vei șterge într-o clipă
De voi păzi credința și dragostea dintâi.

Cu mâina tremurândă îmi vei schimba coroana
Ce-a fost de spini și lacrimi, de sânge și nevoi...
Pe fruntea mea vei pune la poarta veșniciei
Coroana cea de slavă, coroana de apoi.

Voi fi întreg de slavă, de slava Ta, Isuse,
Cum n-a mai fost pe lume nici unul proslăvit,
Dar cum nici unul, Doamne, n-a fost supus durerii
Pe urma Ta curată să meargă într-atât.

Acel ce poartă astăzi coroana cea de lacrimi,
Coroana suferinței pe drumul cel spinos,
În ceruri, la intrare, cu mâina Lui de slavă
Pe fruntea ta va pune coroana Sa Christos.

Iaski 11 mai 2017