Păreai... Puteai... Se cuvenea...
Autor: Lidia Cojocaru
Album: Vol. 4
Categorie: Trezire si veghere
Multe căi pot părea bune omului, dar
la urmă se văd că duc la moarte. Prov. 14:12.
Păreai... Puteai... Se cuvenea...
- Din mâna ta voi cere sufletul pierdut!
Din mâna ta voi cere sufletul uitat!
Puteai fi un străjer neîntrecut...
Puteai fi un străjer neînfricat...
Puteai fi...
Ai adormit pe zid sub arșița de soare,
Te-ai afundat tăcut în mâlu' anevoios,
Ai ațipit amar în grele mari ponoare,
Păreai că urci voios, dar lunecai în jos.
Păreai...
Păreai a fi pe stâncă, dar erai mult în vale,
Păreai a fi cucernic, dar... aparența înșeală
''Aerul'' pios, evlavios pe cale
Ți-a îmbrăcat ființa, ademenind în jale...
Păreai...
Acum plângi tu și acei, ce-n amăgirea oarbă,
Luat-au pas greșit... - Le-ai fost împiedicare!
Pe veci în chin și vai, doar jale o să soarbă
Puteai fi o lumină, un far, o vindecare...
Puteai fi...
Puteai fi un ostaș, ce-n luptă se avântă...
Puteai fi un străjer: neadormit, zelos...
Puteai fi trâmbița ce-anunță, neînfrântă...
Puteai fi pasul, care urmează pe Hristos...
Puteai fi...
Păreai... Puteai... Se cuvenea...
Martie 2017.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/163388/pareai-puteai-se-cuvenea