Când las din mână harfa caldă,
încă vibrând înfiorat,
- ca urma soarelui pe ape,
mai simt rămas un văl curat.

Când las din mână Cartea Sfântă,
încă ne-ntors dintre tăceri
- ca urma vântului pe spice,
mai simt cereştile-adieri.

Când las din mână fruntea,
încă păstrând al rugăciunii strai
- ca urma liniştii pe rouă,
mai simt umblările prin rai.

Când las din mână Mâna-Ți dulce,
încă simțindu-Te pe prag
- ca urma lacrimii pe cântec,
mai simt c-ai fost, Iubite Drag...

Când las din mâini făclia dusă,
încă părând a o ținea
- ca urma razei peste-o noapte,
mai simt c-a fost cărarea mea.

Când las şi mâinile odihnei,
încă părând că n-am sfârşit
- ca urma imnului pe-o clipă,
mai sui un prag - şi-am biruit.