Am dorit să-Ți fiu, Iisuse, o lumină dulce,
însă, parcă Ți-am fost numai un sărut pe Cruce,
și-am dorit să-Ți fiu o mână moale și ușoară,
însă, parcă Ți-am fost numai cântec și povară...

Am dorit să-Ți fiu un zâmbet într-un ceas de jale,
însă, parcă Ți-am fost numai plâns și dor pe cale,
am dorit să-Ți fiu o umbră într-o grea dogoare,
însă, parcă Ți-am fost numai dragoste ce doare...

Am dorit să ai, Iisuse, un alin în mine,
dar atât de prea departe dragostea mea vine
şi-a Ta sete-ndepărtată nu se mai alină
- orişicât Ți-ar fi de dulce, apa mea-i puțină...

Doamne, când va fi, odată, să nu-Ți fiu departe,
tot ce n-am putut fi-n viată să-Ți pot fi în moarte,
și-apoi, după Înviere, până-n Veşnicie,
ce n-a fost nici Ieri, nici Astăzi,
măcar Mâine fie.