CÂND NE BUCURĂM ÎN DOMNUL…

Când ne bucurăm în Domnul toată supărarea trece
Depășită-i întâmplarea ce-a adus un suflu rece
Și-nverzește uscăciunea ce-a aflat ungher în ființă
Și, total, e-ndepărtat duhul greu de neputință.

Când ne bucurăm în Domnul se ridică apăsarea
Și revine cu pași lini, cine credeți? Ușurarea
Stări de sfântă fericire doar din Paradis coboară
Gândul nostru călător într-acolo, mereu, zboară.

Când ne bucurăm în Domnul și-n lucrarea Lui măreață
Raze din Lumina Lui, ce să vezi?, răsar pe față
Suferințele primesc un balsam ce-alină rana
Se elimină răceala, lăcomia, buruiana.

Când ne bucurăm în Domnul fug argații în pustie
La acel ce i-a trimis să conturbe-o melodie
Se așează-n noi o stare de sublimă-nseninare
Nu ne pare rău c-am dat Mirelui subordonare.

Când ne bucurăm în Domnul nu e loc pentru dispute
Sufletele ‘nalță rugi, sunt deplin satisfăcute
Frământările dispar, ne inundă Trinitatea
Dragostea ne-mbrățișează și-i simțim intimitatea.

Când ne bucurăm în Domnul cum s-au bucurat profeții
Parcă iar primim ca dar aripile tinereții
Și atunci suntem în stare să vestim la mic, la mare
Cum vieți sunt transformate la cereștile altare.

Când ne bucurăm în Domnul, cum în Testament se spune
Risipită-i întristarea, unda grea de presiune
Un crâmpei de Cer coboară să creeze sărbătoare
Și de-aceea Îl cinstim și-I aducem adorare.

George Cornici/13 Mai, 2017