Nu voi putea ca să îmi schimb gândirea,
Nici versul meu nu-l pot cosmetiza,
Acesta poartă-n el nemărginirea,
Ce lumii-ntregi speranță vrea a da.

Deși-s destui ce nu adoră stilul
Și nici nu vor a ști de Dumnezeu,
Eu nu îmi voi schimba nicicând profilul,
Etern e El și trecător sunt eu.

De-aceea când în răsărituri zarea,
Se-aprinde și împrăștie frumusețe,
Înfiorat, eu Îi ascult chemarea,
Căci Dumnezeu îmi dă chiar El binețe.

Nu voi putea să fiu altfel, chiar dacă
Mai înălțate-s ale lumii stihuri,
Eu tot ce scriu vreau Domnului să placă,
Chiar dacă mulți îmi spun că sunt nimicuri.

De-ați înțelege voi, sărmani ai Terrei,
Că ce-i palpabil este trecător,
Că ce izbește ochiu-i jocul fiarei,
Un mare hoț și un înșelător,

Nu v-ați lăsa purtați cu ușurință,
Spre străluciri de-o clipă, ce dispar,
V-ați ancora de cer și de credință,
De Dragostea ce nu are hotar.

Căci Dumnezeu, prin Fiul Său Mesia,
Ne-a dat o viață fără de sfârșit,
Prin jertfa Lui avem noi veșnicia,
C-atât de mult Yehova ne-a iubit!

Și n-o să scriu alt vers despre iubire,
(Ce e aici, cândva nu va mai fi)
Voi spune despre-a Lui nemărginire,
Isus Cristos venit din veșnicii.

Eu nu pot fi altfel decât acuma,
Iubind tot cerul, Îl iubesc pe El,
În existență, asta mi-e cutuma,
Să Îl ador și să-L slujesc pe Miel.

Iar dacă lumea nu adoră stihul
În care Dumnezeu e preamărit,
Eu nu-mi pătez gândirea și nici duhul,
Vreau să rămân același om smerit!

15/05/17, Barcelona- Lucica Boltasu