Nici în Raiul plin cu flori
N-am ajuns cu pasul;
Dar nu-s scris nici pe pământ,
Nici pierdut pe veci nu sunt,
Fiindcă Îți știu Glasul.

Nici în Cerul cu splendori
N-am intrat eu încă.
N-am văzut nici îngeri puri;
Însă-ai vrut să Te înduri
Și m-ai pus pe Stâncă.

Vei veni-n curând pe nori
Să-Ți răpești Mireasa...
Pân-atunci, nu-s nici în Cer,
Iar pământu-l simt stingher
Căci în Slăvi mi-e casa!