Mămica mea, de ce mă dai...?
De ce vrei să m-alungi de-acasă?
Din frații toți ce-i pui la masă
Doar pentru mine pâine n-ai?

O, știu că nu am multe-n minte;
Că m-am născut mai bolnăvior...
Și cred că nu-i deloc ușor
Mămica mea, să-mi fii părinte.

Dar uite, poate Dumnezeu
Ți-o da răsplată-n veșnicie
Că m-ai crescut cu bucurie
Și nu m-ai părăsit la greu.

Și, știi... Aș vrea să-ți mai șoptesc
Acum, în prag de primăvară,
Când poate-o să m-arunci afară,
Că eu, mămico, te iubesc...