Îndurerat Izvor din Care
Iubirea Veşnică-a ieşit,
Vîslesc pe mări învolburate,
Luntraş, de Chipul Tău vrăjit.

Departe-n zarea strălucită,
Te văd pe-ndureratul Lemn,
Se-ntinde pîn` la mine umbra
Mult-pătimirii Tale semn.

Şi-ntinsa Crucii Tale umbră,
Cît două mii de ani de chin,
Pe mii de mări mi-nseamnă calea
Pe care către Tine vin.

Isuse, azi, din lupta lumii
Mă-ntorc rănit şi suferind
Şi-nfrînt, cu mîinile-amîndouă,
Potirul inimii Ţi-întind:

O, las` să cadă-n el, Iubire,
Un strop din veşnicu-Ţi Izvor,
Şi-o să se-aline-ntregu-i plînset
Şi toate rănile ce-l dor.

Că nu-i ajung din celelalte
Să-l umple de-ar primi potop,
Iubire Sfîntă, dar din tine,
i-ajunge cînd primeşte-un strop.

Atras şi însetat de Tine,
Nu pot să-mi mai găsesc alin,
Nefericit cu jumătate –
Se linişteşte numai plin.

Cu luntrea vieţii sfîşiată,
Mă-ntorc cu lungi păreri de rău,
-Izvorule-al Iubirii Sfinte,
Dă-mi sufletului stropul tău.