Ce mare eşti, o, Doamne,
Ce mare eşti şi sfînt,
Spun soarele şi luna
Şi vuietul de vînt,
Şi trăsnetul ce culcă
Stejarii la pămînt,
Şi urletul furtunii,
Şi-al păsărilor cînt,
Văzutul, nevăzutul
Şi toate cîte sînt
În lumile luminii
Şi-n beznă, sub pămînt...

O, de-ar cunoaşte, Doamne,
Toţi oamenii ce sînt
Puterea mîinii Tale
Şi-a glasului Tău sfînt,
De-ar asculta chemarea
Şi Sfîntul Tău Cuvînt,
Te-ar preamări de-a pururi
Ce mare eşti şi Sfînt!