Acum, în urmă când privesc:
Văd câtă neştiinţă,
Câtă minciună, cât de mult
Respins-am Vestea Bună.

Şi-mi amintesc cum rând pe rând
Cu multă nepăsare
Lăsam să treacă harul sfânt,
Gândind: Ce-mi pasă mie?

Şi nu ştiam o, cât de mult
Isuse, pentru mine
Ai suferit şi ai purtat:
Povara vinei mele.

Deşi eu Te-am respins mereu
Lăsând de azi pe mâine
Tu m-ai iubit nespus de mult
Jerfindu-Te pe cruce.

De nu erai, Isuse, plin
De milă şi iertare
Şi-acum eu rătăceam pribeag,
Pierdut şi gol în lume.

Însă cu milă ai privit
Isuse înspre mine
M-ai ridicat şi m-ai purtat
Pe braţe de iubire.

De-acum eu sunt în braţul Tău
Şi-s fericit cu Tine
Tu-ai ridicat povara grea
Ce apăsa pe mine.

Tu m-ai schimbat din negru-n alb
Spălându-mă în sânge
Sunt curăţit, ce minunat!
Îţi mulţumesc, Isuse!