Antinomia botezului
Antinomie (cf. Gr. Antinomia < anti ,,contra’’+ nomos ,,lege’’) ANTINOMÍE s. f. contradicție categorică între două legi, teze sau principii ce se exclud reciproc. (< fr. antinomie, lat. antinomia).
Antinomie. contradicție aparentă.(Teologie Sistematica, W. Grudeem, pag.35, nota subsol)
Ne vom folosi în mod deosebit de trei traduceri ale Bibliei, deoarece nu putem avea o traducere absolută, ci numai traduceri. Fiecare traducere este în același timp și o interpretare. Vocabularul uman este în general expresie a efemerului; unele cuvinte și ideii ale Bibliei trebuie să exprime transcendentul, ,,lucruri pe cari ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.’’( 1Cor.2.9). Uneori nici chiar etimologicul nu poate da sensul cel mai bun al unui cuvânt sau idei, așa că suntem nevoiți să căutăm sensul cel mai bun folosind nu numai etimologicul, ci și diferite pasaje din Biblie care lămuresc cuvântul sau ideea.
Pentru enunțul fiecarei doctrine vom folosi principiul: ,,Biblia este propriul ei interepret.”
Majoritatea creștinilor nu sunt interesați de a patrunde lucrurile adanci ale Lui Dumnezeu, așa că Dumnezeu rămâne un lucru tainic, ascuns. Dar cine-L descoperă pe Dumnezeu prin Duhul în Cuvântul Său, rămane în contemplare la frumusețea și mareția Dumnezeirii în lucrarile
Vom folosi traducerea cunoscuta a lui D. Cornilescu din perioada anilor 1919-1923, și traducerea literală a Bibliei, mai exactă a aceluiași autor, publicată în anul 1931 și traducerea N.Testament de pr. Dr. E.Pascal.
Semificația cuvântului botez în originalul grec.
baptizo, v.—a cufunda, a boteza, a curați
bapto, v.—a afunda, a înmuia, a scufunda
baptisma, s.- scufundare, botezare
Botezul în apă, în practica creștină a fost aplicat prin scufundare, în unele cazuri prin turnare de apa, sau stropire cu apa, iar în absența apei s-a folosit doar mărturia de credința a persoanei căreia i se aplica botezul.
Avem doua pasaje în Biblie, care par a emite idei conflictuale în legatură cu botezul:
- ,,Este un singur Domn, o singură Credintă, un singur Botez.’’ Ef.4.5
- ,,învațătura despre botezuri…’’ Evr.6.2.
În Ef.4.5 ni se spune că este un singur botez, iar în Evr.6.2 se spune că învațătura are în vedere mai multe botezuri. Amintim câteva dintre ele:
· Botezul în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfant. (Mat.28.19; Mc.16.15)
· Botezul în numele Lui Isus (Fapt.2.38;8.16;10.48). Deși sunt formulări diferite în cele două exemple, ele au în vedere același lucru, deoarece Tatăl, Fiul si Duhul una sunt (1In.5.7).
· Botezul cu sau în Duhul Sfânt.(Mat.3.11;Fap.1.4,5)
Toate acestea sunt fețe ale Unicului Botez din Ef.4.5 Așa cum un rubin are câteva fețe, la fel, un adevăr biblic poate avea câteva fețe care-l întregesc.
1. Botezul ca formulare doctrinală întalnită în bisericile evanghelice:
,,Botezul este un simbol, un legamant și nu mântuie.’’ Expresie ce am întalnit-o de multe ori în bisericile evanghelice neoprotestante. De fapt această formulare doctrinală poate fi concluzia ce o putem extrage din unele estimări teologice. Dacă botezul este un simbol, înseamnă că și legământul este simbolic, iar ideea ,,nu mântuie’’ este o concluzie, a celor doua idei dinainte.
„De ce îl faceți, dacă nu mântuie?”, „Este porunca Lui Hristos (Mat.28.19).” „Hristos v-a dat porunci absurde?” Sunt intrebari care se impun, după formularea doctrinală amintită.
Dacă botezul este considerat doar un act simbolic, dat de scufundarea în apă, sau stropirea cu apă, el rămâne o antinomie, (o contradicție) între ceea ce spune Hristos; „Cine crede și se botează, va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.’’(Mc.16.16) si doctrina despre botez: „Botezul este un simbol, un legământ și nu mântuie.’’ Această exprimare doctinară este dată de raportarea botezului la apă, și nu la adevăratul Botez.
2. Botezul ca sacrament oferit copiilor ce nu au ajuns la stadiul de maturitate a mărturiei credinței. Și acest botez intră în contradicție cu formularea doctrinală oferită de Biblie, după cum vom vedea în dezbaterea ce urmează.
3. Botezul duhului ca experintă a celor trei valuri carismatice.
Nu am găsit o definiție a botezului cu Duhul Sfânt. Duhul Sfânt nu botează. Toate doctrinele care susţin botezul Duhului Sfânt, ignora citirea prin Duhul a Cuvântului Lui Dumnezeu. A susţine botezul facut de Duhul Sfânt este a spune că Duhul Sfânt se botează pe Sine cu Sine. Iată doctrina Biblica a botezului cu Duh Sfânt:
Botezul cu Duhul Sfânt este o lucrare în exclusivitate a Domnului Isus Hristos ca și jertfa de pe cruce, nu este lucrare sau experiență omenescă (Mat.3.11; Fap.1.4,5;2.33).
Botezul cu Duhul Sfânt este una din fețele Unicului Botez. Pe parcurs vom lămuri problema botezului cu Duhul Sfânt realizat de Domnul Hristos.
Deși voi avea o atitudine critică în legatură cu așa zisul botez al duhului însoțit de vorbirea în limbi, ce a demarat ca experiență a mișcării penticostale, nu atac vorbirea în limbi ca dar al Duhului pentru zidirea bisericii în Hristos, ci vorbirea în limbi ca zidire personală în duhul omului care nu proslăvește pe Isus Hristos. Această experiență se realizează prin stăruința baalică după duhul sfânt.
În mod intenționat am scris „duhul’’ cu litera mică, ca să arat că nu este vorba de Duhul Sfânt, ci de duhul omului posedat de duhuri. Această experiență este un fapt real, o experiență ce nu concordă cu Cuvântul Lui Dumnezeu al Bibliei. Eu, cel ce scriu aceste rânduri am fost un căutator fervent al botezului cu duh sfânt. În timpul participării de câțiva ani la stăruințele după botezul duhului, am constatat tot mai mult discordanța dintre experiențele botezului cu duh și Cuvântul Lui Dumnezeu. Duhul Sfânt nu se identifică cu experiența omenească a zidirii în duhul omului cosiderată botezul duhului. De fapt însăși Biserica Penticostală, se eliberează de aceste experiențe, realizând o lucrare de mărturisire și proslăvire a Domnului Hristos prin Cuvântul Scripturii în Duhul Sfânt.
Așa cum tradiția bisericilor istorice a devenit mai importantă decât Cuvântul Scripturii, la fel pentru unele bisericii, experiența vorbirii în limbi este mai importantă decât Cuvântul Scripturii.
Unicul Botez – Botezul care mântuie
„Este un singur Domn, o singură credintă, un singur botez.’’(Ef.4.5)
De ce se vorbește de un unic Botez deși învățătura este despre botezuri? (Evr.6.2). Dacă urmărim „fericirile’’ din Mat.5.1-12, încercând să avem parte, doar de una sau două din ele, nu vom avea parte de nici una. Fericirile nu pot fi trăite doar ca un întreg. Roada Duhului din Gal.5.22,23 care are cele nouă fețe nu pote fi experimentată doar ca o singură fața, ci numai ca întreg: nu poți spune vreau numai bucuria. Dacă nu trăiesc toate fețele Roadei Duhului, nu am Duh Sfânt.
În unicitatea Dumnezeirii din Ef.4.4-6 trebuie să avem în vedere toate fețele Dumnezeirii și a relației cu Dumnezeirea.
In legătură cu Unicul Botez, trebuie să avem parte de cele trei fețe ale Unicului Botez:
· Botezul în Numele Lui Isus respectiv; a Tatălui, Fiului si Duhului Sfânt, (care are în vedere moartea și învierea Lui Hristos) Rom.5.3-8
· Botezul cu Duh Sfânt. Botezul în, cu Duh[1] este puterea de a mărturisi pe Hristosul mort și înviat și este una din fețele Unicului botez. Fap.1.8
· Botezul în apă sau cu apă (prin turnare, stropire - in criza de apă) care trebuie să fie precedat de mărturia cugetului, a morții și învierii în Hristos.
Enunțul doctrinei unicului Botez potrivit Cuvântului Lui Dumnezeu este: Botezul este scufundarea Lui Hristos Domnul, în moarte și învierea Lui din moarte, și mărturia cugetului celui ce crede în Hristos, înaintea Lui Dumnezeu, a morții și învierii impreună cu Hristos, întărit prin apă. Mat.20.22; Rom.6.3-5; 1Pet.3.21. De obicei enunțul vine în urma exegezei versetelor amintite.[2]
Unicul botez este identificarea celui ce crede în Hristos, cu moartea și învierea Lui Hristos. Mărturia cugetului, a morții si învierii împreună cu Hristos, devine principiu de viața, prin care cel ce crede, moare ca om carnal și învie ca om duhovnicesc în Hristos. Botezul în moartea și învierea Lui Hristos înseamna, a întelege, a fi pătruns, a trăi moartea și învierea Lui Hristos în puterea Duhului Sfânt atât de mult, încat să începi a muri ca om carnal și să învii ca om duhovnicesc în Hristos. Rom.5.3-11;Gal.2.20. Această idee întărește faptul că Unicul Botez, este o trăire profundă a credinciosului în duhul minţi (o înoire a minţii si nu are nimic a face cu lucrarea erori: aşa zisului botez a stăruinţei după duh sfânt.
În această doctrină este cuprinsă viața credinciosului pentru a deveni ca și Hristos (2Tim.2.11;Gal.2.20). Dacă nu murim împreună cu Hristos nici nu înviem împreună cu El.
Moartea și învierea Lui Hristos Domnul este chintesența devenirii Dumnezeirii - Ceea ce este, El devine în toată creația Ființă.[3] Moartea și învierea Lui Hristos Domnul este esența vieții credinciosului.
Moartea și învierea Lui Hristos Domnul este credeul apostolului Pavel. 1Cor.15.3, 4
Ultima perspectivă escatologică o are Pavel. În citatul dat din 1Cor.15.24-28, la sfarșitul veșniciilor, dupa ce Hristos Domnul va fi biruit totul, va supune totul si va nimici moartea, însuși Fiul se va supune Celui ce i-a supus totul pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți. Dumnezeu va umple totul cu Sine, realizând caracterul Hristosului mort și înviat în toată creația Ființă, ce are conștiința de sine și conștiința Dumnezeirii. Ne referim la lumea oamenilor și a îngerilor. (Ier.23.24)
Hristosul mort și înviat este cea mai placută și de dorit priveliște și pentru îngeri. (1Pet.1.12) Ce ar putea privi și îngerii mai adânc și înalțator decât moartea și învierea Lui Hristos - exprimarea puterii și măreției Lui Dumnezeu ca dreptate și dragoste? Ef.1.17-211
Din cauza confuziei dată de mulțimea doctrinelor religioase este necesar de a trece prin ele în lumina Cuvantului Lui Dumnezeu pentru a ajunge la afirmația Duhului Sfânt: „Este un singur Domn, o singură credință, un singur botez.’’ Ef.4.5
În majoritatea cazurilor de vorbiri în limbi pe care le-am auzit în România, America, și în lumea creștină din Occident, a lipsit proslăvirea și mărturisirea Lui Isus Hristos, însă e proslăvită experiența vorbirii în limbi, ca fiind dovada botezului duhului.
Duhul Sfânt nu se identifică cu vorbirea în limbi, ci cu proslăvirea Hristosului mort și înviat, în limbi cunoscute. Fap.2.7-11; In. 15.26;16.13, 14
Botezul în, cu Duh este puterea de a mărturisi pe Hristosul mort și înviat. (Fap.1.8 ) Acest lucru este spus de Domnul.
Cum s-a ajuns să se spună că vorbirea în limbi este dovada botezului cu Duhul Sfânt, contestând ceea ce a spus Hristos? Din cauza răstălmăcirii Cuvântului a unei mișcari religioase intinată în duh. Cine răstălmăcește Cuvântul Domnului este vinovat de un grav păcat. (Ap.22.18,19)
Unicul botez a Lui Dumnezeu Tatal, Fiul și Duhul
Dumnezeu Tatăl, Dumnezu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt au un unic botez, botezul Lui Hristos în moarte.
La botezul pe temeiul Legii, ce prefigura Unicul botez îi vedem prezenți pe Tatăl, Fiul și Duhul.( Mat.3.16,17)
La botezul Fiului Lui Dumnezeu în moarte sunt prezenți la fel: Tatăl, Fiul și Duhul:
-„Hristos a murit pentru toți.’’ ... „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine.’’( 2 Cor.5.14-19, In.3.16)
- „...Hristos, care prin Duhul Cel veșnic, s-a adus pe Sine însuși jertfă fără pată Lui Dumnezeu, ... ’’(Evr.9.14)
Duhul Sfânt nu are un alt botez, deoarece prin Duhul, Hristos s-a adus ca jertfă.( Ev.9.14). Duhul Sfânt nu botează, ci numai Hristos este Cel ce botează. (Mat.3.11). Lucrul acesta îl vom discuta la tema: botezul cu Duhul Sfânt.
+Din aceste exemple reiese foarte clar faptul, că este doar un singur botez cum spune și Pavel in Ef.4.5
Deși lucrarea Mesianică a Lui Hristos a durat trei ani și jumatate, Hristos și-a concentrat toată lucrarea spre botezul în moarte. ,,A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului.’’(In.12.23) „Tată proslăvește pe Fiul Tău, ca și Fiul Tău să te proslăvească pe Tine.’’(In.17.1) ,,dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta.’’(In.12.27)
În moartea Lui Isus Hristos era concentrată toată lucrarea Dumnezeirii, atât în V. Testament, cât și-n N. Testament. (Is.52.13-15; Is.53;In.3.16) Acest fapt este prezentat de Hristos în (Lc.24.25-27).
În moartea și învierea Lui Hristos, este dovedită puterea supremă a Dumnezeirii. Nici un înger și nici o ființă nu au avut putere să guste moartea și să învie din ea, prin sine insuși. ( In 10.18) De aceea, nici în cer nu s-a găsit nimeni care să deschidă Cartea istoriei umane, să fie mântuitorul tuturor oamenilor, dar în special a celor credincioși, să rascumpere sfinții biruitori.(1Tim.4.10; Ap.12.11)
Pe Cel ce a biruit să deschidă Cartea, Îl vedem ca Miel junghiat. (Ap.5.1-9) Când a biruit Isus Hristos, toate făpturile din cer, de pe pămant, de sub pămant și mare, au glorificat pe Cel ce ședea pe scaunul de domnie și pe Fiul ca Miel. (Ap.5.8-14)
În botezul Lui Hristos în moarte, sunt prezenți Tatăl si Duhul. Acest Unic Botez îl are Dumnezeirea și pentru noi.
Ne putem întreba cum au putut a fi înșelați milioane de creștini corintici începând cu sec.al XX-lea, să identifice acest Unic Botez Dumnezeiesc cu „așa zisul botez al duhului” Cine participă la așa zisele stăruințe ale botezului cu duhul, vede o lucrare abominabilă.
Botezul cu duh sfânt prin vorbirea în limbi, este o contrafăcătură satanică prin care se înlocuiește Unicul Botez cu stăruința baalică. Satan le-a orbit mintea celor întinați în duh să interpreteze expresia „umplut” cu „botezat’’(Fap.2.4)
La Rusalii Domnul Hristos a botezat cu Duhul - El a fost Botezătorul, iar ucenicii „s-au umplut de Duh”. Ei nu au facut nici un efort, pentu a primi darul Duhului Sfânt, ci într-o stare de normalitate stăruiau în rugăciuni și cereri, iar în casa lui Corneliu, ascultau în tacere mărturisirea lui Petru despre Hristos Domnul. (Fap.1.14; 2.1,2;11.15-17)
Să privim în profunzime - Unicul botez
Ef.4.5 ne arată relația cu Dumnezeirea printr-un unic Domn – Hristos, unica credință în Domnul Hristos și unicul Botez în moartea Domnului Hristos.
Am amintit că „învățătura despre botezuri’’ din Ev.6.2 are în vedere fețele „Unicului botez’’ (Ef.4.5). Deși apostolii Pavel si Petru nu acordă importanță deosebită apei în ceea ce privește botezul, nu același lucru se poate spune de unicul botez - botezul în moartea Lui Hristos „este un singur botez, și acesta mântuie, deoarece este lucrarea Domnului Hristos’’ (Mc.16.16; 1Cor.1.17; Ef.4.5; 1Pt.3.21).
Adevărul Unicului Botez îl putem asemăna cu fețele unui rubin. Botezul în, sau cu apă trebuie privit ca una din fețele unicului botez.
În Ef.4.5 „Singurul Botez’’ este în legătură cu credința în Hristos Domnul, având aceeași importanță ca întregul unicității Dumnezeirii din versetele: 4,5,6. Acest fapt ne arată că „unicul Botez’’ este deopotrivă cu celelalte elemente a „Unicitații’’
Unicul Botez are două fețe:
1. Primul botez al Lui Isus Hristos este făcut de Ioan, pe temeiul Legii. Cu Ioan Botezatorul se încheie perioada Legii și prorocilor (Lc.16.16). Hristos este sfârșitul Legii, dar și împlinirea Legii. Rom.10.4; Mat.5.17
Dumnezeirea (Dumnezeu Tatăl, Fiul si Duhul) este prezentă la botezul Lui Hristos făcut de Ioan, ca să confirme împlinirea Legii, și sfârșitul Legii. Până la Ioan relația cu Dumnezeu era dată de ascultarea și împlinirea Cuvântului Legii (Deut.28.1). De la Hristos, relația cu Dumnezeu este dată de ascultarea de Hristos-Cuvântul (Mat.3.17; 17.5).
„În adevăr, Legea care are umbra bunurilor viitoare, nu înfățișarea adevărată a lucrurilor,…’’( Evr.10.1). Potrivit acestui verset botezul Lui Hristos pe temeiul Legii, este umbra ce arată spre unicul Botez, ce trebuia să-l realizeze Hristos prin moarte. În botezul Lui Hristos de către Ioan, Hristos este comfirmat de Dumnezeu Tatăl ca fiind: Fiul Său prea iubit în care iși găsește toată placerea (Mat.3.17). După botezul lui Hristos de către Ioan, umbra Legii devine realitate. Acest botez al Lui Hristos pe temeiul Legii avea să indice spre Unicul Botez pe care avea să-l realizeze Tatăl și Duhul în Hristos Fiul.
Tot Vechiul Testament ne arata „Jertfa ispașirii călcărilor de Lege, prin viața animalelor.’’ Jertfa pentru cei săraci, ce cuprinde atât ispășirea cât și mulțumirea, era porumbelul sau turtureaua. Chiar părinții Lui Isus Hristos când au venit cu El la templu ca prunc, au adus ca jertfă o pereche de turturele. (Lc.2.24)
De aceea Duhul Sfânt a coborât în chip de porumbel ( Mat.3.16). Porumbelul este simbolul jertfei celor mulți și săraci (Lv.5.7;12.8). Misiunea mesianică a Lui Hristos i-a avut în primul rând în vedere pe cei săraci. Hristos a vestit Evanghelia săracilor (Lc.4.18; Lc.7.22; Mat.11.5). Hristos este jertfa celor săraci. Numai cei săraci în duh, cei ce constată că fără Hristos n-au nimic, Îl primesc pe Hristos( Mat.5.3)
De la botezul pe temeiul Legii, Hristos își începe misiunea mesianică, ce culminează cu ceasul pentru care a venit: botezul în moarte( In.12.22,27).
De fapt Dumnezeu Tatăl și Duhul erau în Hristos, în timp ce se jertfea. (2 Cor.5.19; Ev.9.14.)
2. Deși Hristos a fost botezat cu botezul lui Ioan pe temeiul Legii, înainte de a-i sosi ceasul, El amintește de un alt botez: „puteti voi…să fiți botezați cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?’’(Mat. 20.22)
Acest botez este revelat de Duhul Sfânt prin apostolii Pavel si Petru:
- „…Toti câti am fost botezați în Isus Hristos, am fost botezați în moartea Lui’’( Rom.6.3) Acesta este botezul de care vorbea Hristos în Mat.20.22 , botezul in moarte - acesta-i unicul Botez.
- „în zilele lui Noe, când se făcea corabia, în care au fost salvate prin apă un mic număr de suflete, și anume opt. Icoana acesta închipuitoare vă mântuiește acum pe voi, și anume botezul…’’(1Pt.3.20b,21a). In acest caz , „corabia’’ ce a trecut prin apele morții salvând pe cei ce erau în ea, prefigurează pe Hristos, ce a trecut prin apele morții salvand pe toți cei ce cred în El.
Botezul Lui Hristos în moarte, este botezul mântuitor, mântuie pe toti cei ce cred. Botezul tuturor celor ce cred în Hristos, este botezul în moartea Lui: „noi prin botezul în moartea Lui…’’( Rom.6.4)
Botezul Lui Hristos în moarte și botezul nostru în moartea Lui Hristos este Unicul (singurul) Botez, și acesta mântuie.
Botezul poporului evreu și a poporului Lui Hristos
Insuficiența gândirii creștine în legătură cu Botezul, este dată de faptul că s-a privit botezul doar din perspectiva apei.
„Fratilor, nu vreau să nu știți, că părinții noștri toți au fost sub nor, toți au trecut prin mare – toți au fost botezați în nor și-n mare pentru Moise.’’ (1Cor.10.1, 2). Apostolul Pavel interpretează trecerea poporului evreu prin mare și nor, ca fiind botezul poporului evreu pentru Moise.
1. Botezul în mare a separat poporul Evreu de lumea egipteana.
2. Botezul în nor a separat poporul Evreu de natura egipteana. În timpul celor 40 de ani, prin botezul în nor s-a realizat moartea evreului cu natura egipteană, și nașterea noului evreu. Așa a aparut noul evreu restrictiv al pustiei, ce avea să mostenească Canaanul (Num.14:29-34)
Botezul în nor a durat 40 de ani. Norul semifica prezenta Dumnezeirii, pentru poporul
În timpul botezului în nor, poporul Evreu a devenit cu adevarat, poporul Lui Dumnezeu, prin darea Legii. Până la darea Legii poporul evreu a fost considerat poporul Lui Dumnezeu pe baza legământului făcut de Dumnezeu cu Avraam. (Gen.15.18)
La Sinai, Dumnezeu a dat o Carte a legământului. Pe temeiul cuvintelor Legii și sângelui animalic, Dumnezeu face legămant cu ei, ca popor al Lui Dumnezeu. (Ex.24.7,8). După darea Legii, poporul Evreu devine poporul Lui Dumnezeu potrivit Cuvântului Lui Dumnezeu –Legea. Numai potrivit Legii, el știe ce cere Dumnezeu, ca să fie poporul Său. (Deut.4.1-14). Deasemenea, numai după ce Domnul (Ingerul Domnului) îi elibereaza din jugul Egiptului și în urma experentei lor cu El, în timpul botezului in nor, ei cunosc pe Domnul.
Făcând analogia între botezul poporului evreu pentru Moise și botezul poporului bisericii pentru Hristos, luand în considerare prezenta apei (marea) și a norului, putem spune:
-„prin botezul în apa (marea) însoțit de mărturia „morții și învierii împreună cu Hristos’’ se confirmă separarea de lume a credinciosului (lumea Egiptului).
-prin Botezul în nor se realizează separarea de natura lumească (egipteană) a credinciosului.
Botezul în nor care reprezintă împlinirea faptică a ceea ce ne cosiderăm și mărturisim înaintea Domnului, și anume: moartea omului firesc (evreul născut în Egipt) și nașterea omului duhovnicesc, (evreul născut în pustie) ce se realizează, pe tot parcursul vieții de credință (Rom.6.4). Acest proces durează toată viața omului, la fel cum cei 40 de ani ai pustiei, reprezintă timpul de maturitate a unui om.
În concluzie putem spune: că Botezul este un act, (o faptă) a mărturiei cugetului, însoțit de apă, și totodată un proces al morții și învierii în Hristos, ce se deruleaza pe toata perioada luptei credinței și a alergării prin pustiul acestei lumi.( Rom.6.5-11;2Tim.4.7)
Actul botezului însoțit de apă este important pentru biserică, dar apa nu este indispensabilă, (necesară mântuirii) în schimb actul mărturiei credintei înaintea Lui Dumnezeu și procesul botezului în Hristos, sunt indispensabile mântuirii. (Gal.3.27)
În timpul botezului în nor, poporul Evreu și-a însușit Cuvântul Legii- modul lui de viața a devenit viața Cuvântului Legii. (Deut.30:15, 16) La fel botezul creștinului în Duh- trăirea în Hristos în Duhul, este un proces ce se desfăsoară pe toata perioada luptei credinței, și se realizează potrivit Cuvântului Lui Dumnezeu sau Numelui Lui Isus Hristos. Întelegând că Numele Lui Isus Hristos este Cuvântul Lui Dumnezeu (Ap.19.13; In.1.1,13).
„Această icoană preînchipuitoare ne mântuiește acum și pe noi, anume botezul, care nu este o curațire de întinăciunile trupești, ci mărturia unei conștiințe curate înaintea Lui Dumnezeu, prin învierea Lui Isus Hristos’’ (1 Pt.3.20, 21). In acest verset, ni se spune că botezul mântuie; dar se mai spune, că botezul nu este spălarea cu apă de întinăciunile trupești.
Cuvântul din greaca tradus ca imagine este antitupos.
Antitupos. gr; este format din doua cuvinte:
Anti. denotă corespondența, este folosit in N.T. având sensul: în loc de. Tupos: formă, figurină, imprimare, model, tip.
Antitupos: tip, figura, forma, care corespunde cumva alteia, ca urmare a unei imprimări pe o pecete; ori a unei peceti sculptate, care se imprimă în ceară caldă, o contraimagine. O figură sau un tip ce răspunde la o realitate și reprezintă o realitate.
Referitor la 1Pt.3.21, putem spune: „Această contraimagine ne mântuiește … și anume botezul…’’ Pecetea prin aplicare realizează o contraimagine a ceea ce este săpat pe pecete.(ştampilă)
Pentru a vedea ce a spus Petru ne vom folosi și de v.20.
„.. în zilele lui Noe, când se făcea corabia, în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete și anume opt. Contraimaginea aceasta ne mântuiește acum și pe noi, anume botezul…’’ V.20,21.
Corabia Lui Noe prefigurează moartea și învierea Lui Hristos, salvatoare pentru toți cei ce sunt în Corabia Hristos.
Să explicăm V.20, 21: prin corabia lui Noe, ce a fost scufundată în apele morții (potopului) au fost scăpate un mic număr de suflete, și anume opt. În același mod Isus Hristos a trecut prin apele morții, fiind considerați trecuți împreună cu El, din lumea sortită morții, spre viața, toți cei ce prin credintă sunt în Corabia Hristos. Apele potopului au fost vijelioase, datorită erupțiilor vulcanice, a cutremurelor, a apelor din adâncuri și a celor atmosferice care acopereau pământul în aceea vreme, au schimbat complet suprafata pământului. (Gen.7.11). Aceste ape vijelioase au acoperit în mare parte corabia, ce a fost construită asemenea unui submarine. Gen.7.16;8.6).
Potrivit lui Mat.12.39, 40;20.22; Fap.2.23,27,31; Rom.6.3, Hristos a fost botezat (scufundat) în moarte. „… după cum
În mod sugestiv Biblia aseamănă imperiul Babilonean, și locuința morților cu o mare:
- „… voi seca marea Babilonului, și-i voi usca izvorul. Babilonul va ajunge un morman de dărâmături…’’ ( Ier.51.36,37). Aici se are în vedere imperiul Babilonian, (cât și cetatea babilonului) care este asemănat cu o mare, în care locuiesc multe popoare.
- În locuința morților din Ez.31.14,16,17,18;32.18-31, vedem toate neamurile pământului. Iar în Ap.20.13,14, locuința morților este identică cu marea. Deși pământul și cerul dispar, (Ap.20.11) rămâne marea - locuința morților cu morții ei.
- Un imperiu pământesc este considerat o mare a popoarelor, la fel imperiu locuinței morților este marea morții a popoarelor. Marea definește în ambele cazuri, un mediu al existenței umane determinat de puterea unui imperiu. De fapt în ambele imperii puterea morții este determinantă, deoarece și popoarele din marea imperiului Babilonian au ajuns tot în marea morții.
Isus Hristos fiind omorât în carne, dar viu în duh, s-a dus în închisoarea morții, să vestească Evanghelia morților din marea morții - locuința morților (1Pet.3.18-20). Apele morți au înghițit lumea din timpul lui Noe, și oamenii acelei lumi, au ajuns din marea de apă a potopului, în locuința morților, în marea popoarelor. În această mare a morții ajung toate popoarele lumii ( Ap.20.12,13)
Hristos a fost botezat, scufundat în marea morții. Domnul Isus Hristos amintește acest fapt: „după cum
„…Domnul … a risipit pe vrășmașii mei … s-a văzut albia apelor …El și-a întins mâna de sus, m-a apucat, m-a scos din apele cele mari; m-a izbăvit de potrivnicul meu cel puternic, de vrășmașii mei…’’ (Ps.18.13-24). Acest psalm a anticipat faptul, că Isus Cristos a fost adus până în adâncul locuinței morții, unde erau închise puterile demonice, pentru a se confirma biruința Lui prin moarte și asupra închisorii demonilor, de unde a fost scos de interventia Lui Dumnezeu Tatăl. De fapt, adâncimea în care a coborât Hristos Domnul este redată în Fap.2.27; Ef.4.9, 10.
În Ps. 22 ne este prezentată anticipat cu nouă sute de ani înainte, crucificarea Lui Hristos Domnul realizată prin intermediul dușmanilor pământești manipulați de puterile demonice.
- „O mulțime de tauri sunt împrejurul Meu,… niște câini mă înconjoară, o ceată de nelegiuiți … mi-au strapuns mâinile și picioarele, … scapă-mă din gura leului, scoate-mă din coarnele bivolului,… (Ps.22 ). Crucificarea a fost mijlocul prin care Isus Cristos a intrat în timpul și spațiul celor trei zile a locuinței morților.
Între V. Testament și N. Testament este o deplină concordanță, așa că Petru ia ca exemplu, corabia lui Noe care a trecut prin apele morții, și prin care au fost salvate opt suflete (1Pet.3.20,21). Contraimaginea acestei corabii Îl are în vedere pe Hristos care de asemenea a trecut prin apele morții, cum ne spun versetele anterioare, versetului 20. El este asemenea corabiei prin care sunt salvați toți cei care sunt în Hristos, după cum spune și Pavel: „fiind îngropați împreună cu El prin botez, și înviați în El…’’ (Col.2.12).
Prin urmare corabia Îl prefigurează pe Hristos care a trecut prin apele morții. În Corabia-Hristos, sunt considerați a fi, toți cei ce sunt botezati în Hristos: „Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropați împreună cu El…. Căci cine a murit de drept este izbăvit de păcat și moarte.’’ (Rom.6.4,7,8,23). Dumnezeu ne cosideră potrivit dreptății Lui, (de drept) că am fost împreună cu Hristos în moarte. Și noi trebuie să ne considerăm botezați, împreună cu Hristos (Rom.6.11). A ne considera înseamnă a accepta, a fi cum ne consideră Dumnezeu, morți de drept.
Să revenim la expresia folosita de Petru: antitipos – contraimagine.
Contraimaginea este Hristos ce a trecut prin moarte, asemenea corabiei lui Noe. Dacă considerăm corabia ca o pecete – pe aceasta pecete era gravată Corabia Hristos. Contraimaginea acestui fapt în noi, este Botezul. Acesta este unicul botez din Ef.4.5. Cine are această contraimagine în el, și anume: Hristosul botezat în moarte, și în Hristos a fost botezat împreună cu El cel ce crede și acest fapt îl mărturisește cu un cuget curat (sincer) înaintea Lui Dumnezeu, s-a botezat în Hristos, fiind considerat mântuit din moarte (1Pet.3.20,21).
Din această analiză, observăm profunzimea botezului, care este din păcate o taina, chiar în lumea religioasă.
Să consemnăm faptul că apostolul Petru, identifică botezul cu această contraimagine și marturia ei, și nici într-un caz nu identifica botezul cu scufundarea în apă. „…botezul nu este o curațire de întinăciunile trupești…’’ (1Pet.3.21). Botezul este o lucrare interioară a cugetului mijlocită de Duhul Sfânt, o identificare în moarte și înviere cu Hristos. Acesta lucrare poate fi confirmată de mărturia verbala a morții si învierii împreuna cu Hristos, întărită de scufundarea în apă.
Scufundarea în apă era sugestivă, plină de semificații pentru lumea ritualurilor antice, în a reda ceea ce s-a petrecut în interiorul persoanei ce se boteaza. La fel este și astăzi pentru o gândire, ce are nevoie de forța vizualizării.
Apostolul Pavel a trăit profunzimea relației cu moartea Lui Hristos în așa măsură, încât pentru el ritualul apei nu-i era indispensabil.( 1Cor.1.17 )
Botezul nu este un spectacol dat bisericii și curioșilor, însoțit de elementul apa; botezul ca act al momentului (ritualul) ar trebui să fie trăirea profundă, chiar mistică a botezări în moarte împreună cu Hristos și în Hristos. Spectacolul botezului anulează profunzimea acestui act.
Botezul ca act ar trebui să fie realizat de cel ce a evanghelizat persoana ce se botează, sau unul din cei ce ucenicizează persoana ce se botează, și nu de către cler. Prin aceasta crește autoritatea Trupului Cristic și responsabilitatea celor ce fac ucenici, potrivit celor spuse de Domnul (Mat.28.19,20).
Botezul la fel ca mântuirea, îmbrăcarea în Hristos, înoirea, este atât un act al momentului, cât și un proces ce se desfăsoară pe tot parcursul luptei credinței, și alergării noastre.
Aşa cum pentru Israel, botezul nu s-a epuizat în trecerea prin mare, ci după aceea a urmat botezul în nor timp de patruzeci de ani, la fel pentru cei ce cred în Hristos, botezul nu se epuizează prin actul însoţit de elementul apă şi mărturia acelui moment, ci botezul cotinuă ca un proces al morţi şi învierii în Hristos, botezul în Nor - în puterea Duhului Sfânt. Col.2.12; 2Tim.2.11
Am amintit că în timpul botezului în nor a lui Israel, timp de 40 de ani, a murit evreul egiptean, şi s-a născut noul evreu, ce avea să intre in ţara promisă. Tot la fel, după mărturia botezului în Hristos, înaintea Lui Dumnezeu, prin care ne socotim morţi împreună cu Hristos, urmează să devenim ceea ce am mărturisit; urmează procesul botezului morţi şi învierii noastre în Hristos. În timpul acestui proces moare omul firesc si concomitent se naşte şi înviază omul duhovnicesc.
Asemenea corabiei lui Noe, care trecând prin apele potopului a salvat pe cei ce erau in ea - contraimaginea acesta care prefigureaza pe Hristos trecând prin moarte spre viaţă împreună cu cei ce cred, şi mărturia crdincioşilor înaintea Lui Dumnezeu a acestei lucrări este Botezul. Mărturia credinciosului, a trecerii împreuna cu Hristos din moartea spre înviere este botezul ce măntuie. 1Pet.3.20
Prin această prefigurare atât de plastică a botezului Lui Hristos cu botezul corăbiei lui Noe în apele morţii, ni se redă putere de înţelegere a Botezului din Rom.6:
Botezul este scufundarea Lui Hristos Domnul în moarte şi învierea Lui din moarte, şi mărturia celui ce crede in Hristos, a morţii şi învierii lui împreuna cu Hristos. Mat.20.22; Rom.6.3
Prin aceste enunţuri s-a redat definiţia Unicului Botez mântuitor. Ef.4.5
Botezul în moartea şi învierea Lui Hristos înseamnă, a înţelege, a fi pătruns, a trăi moartea şi învierea Lui Hristos în tăria Duhului Sfânt atât de mult, încât sa începi a muri ca om carnal şi să învii ca om duhovnicesc în Hristos. Gal.2.20
Botezul este identificarea cu Hristos în moarte şi înviere. Această idee întărește faptul că Unicul Botez, este o trăire profundă a credinciosului în duhul minţii (o înnoire a minţii și nu are nimic a face cu lucrarea erorii, aşa zisului botez, a stăruinţei după duh sfânt. După acestă demonstraţie folosind elementele
[1],, Pneuma’’ in greaca inseamna putere
N.ed.Pneuma in greceste, in elina veche inseamna duh, suflare, de unde disciplina de Pneumologie....si saltelele pneumatice, umplute cu aer.
2 Folosim principiul demonstratiei ecuatiei matematice – avem enuntul ecuatiei, definim termenii ecuatiei, facem demonstratia, ca sa ajungem la concluzia ca ecuatia este adevarata. In cazul nostru avem enuntul (ecuatia) facem exegeza (demonsratia) si trebuie sa ajungem la concluzia ca enuntul (ecuatia) este adevarat.
[3] ” Eu sunt Cel ce sunt”( Exod.3.14) ,,Dumnezeu să fie totul in toții”(1Cor.15.28) Creația Ființă sau Firea, este lumea îngerilor și lumea umană.(Rom.8.19-20)