Se vor sfârși odată necazul și durerea,
Și văile cu lacrimi, și lupta cu viața;
Va înceta și postul, și dorul, și vegherea,
Și toate se vor duce cum se ridică ceața.

Se vor sfârși odată ispita și-ncercarea,
Și lunga așteptare, și trudă, și păcat,
Și despărțiri, și pofte, căderea și trădarea,
Și multele batjocori ce-n viață le-am răbdat.

Se va sfârși amarul din astă neagră noapte,
Chemarea stricăciunii va înceta curând;
Cenușă se vor face și rău, și nedreptate,
Și toate se vor stinge, ca raza unui gând.

Nimic nu ne va ține în lumea de osândă
Când Împăratul vieții va reveni pe nori.
Cu mâinile străpunse, Cristos va da izbândă
Și va deschide calea spre-ai veșniciei zori.

Lumina Lui va arde tot putregaiul lumii
Și-n urmă-I răsări-va un Univers ceresc
Iar noi, strigați pe nume, din adâncimea humii,
Ne vom sui la ceruri în chip dumnezeiesc!

Ce dor ne va trezi chemarea Nemuririi
Când înspre Casa Vieții în alb vom fi purtați,
Ce minunată fi-va Cântarea Mântuirii
Cântată cu iubire de cei răscumpărați!

Nu vor mai fi nici lacrimi, nici chinuri, și nici noapte,
Căci tot ce-i pământesc Acolo va-nceta.
Se va sfârși, Acolo, cu blestemata moarte
Și toate se vor duce, de toate vom uita.

Acolo, în deplina lumină-a veșniciei,
Pe căi de curcubee și-n dulcele Cămin,
Acolo, sus, în Cer, în Țara Bucuriei,
Vom fi cu Dumnezeu, în veci de veci. Amin!

Florești, Cluj