O, Doamne, Tu cunoști părinții
Ce plâng cu-amar prin țări străine,
Le-ascultă strigătul de jale
Ce îl înalță cu suspine,
Cândva plecat-au cu speranța
Să-şi fac-un rost în lumea mare,
Dar n-au știut că occidentul,
Este o piatră de-ncercare,

Ascultă Doamne copilașii
Din închisorile rușinii,
Te-ndură Tată de-a lor soartă,
Ce a schimbat-o-n rău străinii,
Familia e-amenințată
De libertăți din țări șovine,
Se-adaugă legi distrugătoare,
Nu îndrumarele creștine,

Iubirea, dragostea agape,
Nu se dorește-a fi prezentă,
Pe piedestal e pusă firea,
Dorința cărnii-i concludentă,
Te amăgești tu, om, degeaba,
Pe Dumnezeu nu-L poți învinge!
Te-ntoarce azi din rătăcire
Și răzvrătirea-ncepe-ați plânge!

Trezește-te tu, Românie
Și voi români fiți solidari,
Ne sunt răpiți pe rând copiii,
De pedofili și de tâlhari,
Astăzi e Nan, Sutton, Smicală,
Racolța, Avramescu, Dică,
Mai e Hermina și mulți alții...
Cine din vale îi ridică?

Să plângem azi cu cel ce plânge,
Să facem ceva pentru-acei,
Ce nu mai au liniște-n suflet,
Îndură-Te Doamne de ei!
Corectitudini vor aleșii,
O Europă unitară,
Dar e o stână unde lupii
Conduc cu inimă de fiară,

Nu lăcrimează-n cămăruță,
Ei au palate și mulți bani
Și nu văd groaza de pe chipul
Acestor copilași sărmani,
Un William, Mihai, Maria,
Diana, Andi și Andrei,
Cine le știe oare plânsul
Și groaza ce-a pătruns în ei?

Și câte nopți de nedormire
Și câte clipe de coșmar?
Conducători, vă pasă oare,
Că viața lor e un calvar?
De ce tăcem în fața celor
Ce vor familia să distrugă?
În loc să fim viteji ca dacii,
Masonilor le suntem slugă,

Când Dumnezeu făcut-a omul,
El a creat un el și-o ea,
Le-a dat un rost concret pe lume,
Să stăpânească Terra... Da!
Să se-nmulțească, să rodească
Și toate, pentru-a Lui mărire,
Azi dragostea-i denaturată,
În tot se vrea o pervertire,

Avem o țară minunată,
Cu bogății, păduri și grâne,
Indiferența, lăcomia,
A aşezat-o-n mâini străine,
Trăim de câțiva ani încoace,
O form-ascunsă de sclavie,
Îți pierzi identitatea țară!
Îți pierzi copiii, Românie!

Îți pierzi părinții și bătrânii,
Orice dorință de mai bine,
Privește, -ți plânge tricolorul,
Cade în bernă de rușine,
Ne calcă în picioare vestul,
Ne dezgropăm voit străbunii
Și-i îngropăm iară și iară,
Cioplind în crucea națiunii,

Prieten bun, vecine, frate,
Oprește-te din alergare,
Aruncă-ți azi pâinea pe ape
Și fii o binecuvântare,
Nu sta nepăsător în fața
Urgiilor ce iau amploare,
Familiile sunt destrămate
De forțele ucigătoare,

Nu suferi tu, dar nu se știe,
Pe unde pașii tăi te poartă,
Pune-te-n locul celor care,
Au azi așa amară soartă,
Implică-te, cere dreptate,
Să facem lanț de rugăciune,
Să fim popor iubit de Domnul
Și El să facă o minune,

Întinde-Ţi mâna peste țară,
Părinte Sfânt din veșnicii,
Familia binecuvântă,
Mamă și tată și copii,
Adu-i acasă pe aceia,
Ce au fost luați și-nstrăinați,
Pe brațe-i poartă! Tu știi Tată,
Că acești prunci nu-s vinovați!

Că își iubește copilașii,
Ce vină oare are-o mamă?
Copilul ce-a venit pe lume,
De ce trăiește-aşa o dramă?
Doamne, răspunde rugii noastre,
Dă-ne curaj și biruință,
Trezește astăzi România,
Să stea-n spărtură, cu credință!

25/05/17, Barcelona-Lucica Boltasu