Aurul se stinge-n zgură

Aurul se stinge-n zgură
Și gânduri neroditoare
Se ciocnesc pe „arătură”
În „liniște”asurzitoare
Și-n râuri de încurcătură
Care întunecă sub soare...

Orizontu-i ceață pură
Și văzduhu-acoperit
De a „duhurilor” ură
Ce mințile-a cucerit
Și a lumii pace o fură
Și-o stâlcesc necontenit.

Dar Biserica croiește
„Cărări drepte” înainte,
Stă-n spărtură și sporește
Toate planurile sfinte
Și lumină răspândește...
Cine vrea, să ia aminte!

28/05/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)