Între jertfa vechi-testamentală, a faptelor, și mila nou-testamentală, a stării, a ființării în și prin Hristos, există o distincţie reliefată biblic.

• Jertfa este ceea ce trebuie (și ne complacem) să facem pentru a obține beneficiul atenției și bunăvoinței dumnezeiești.
• Jertfa sunt gesturile, comportamentul pe care-l adoptăm pentru că ne e frică de consecințe și de oprobiul lumii.
• Jertfa este canonul prin care am îngrădit Cuvântul mult prea liber ca să-l putem cuprinde cu mintea.
• Jertfa sunt faptele prin care ne considerăm neprihăniți şi merituoși.
• Jertfa ne închide în mentalitatea de fariseu și ne urcă pe scara mândriei.
• Jertfa ne programează pentru vinovăţie.
• Jertfa este datoria pe care simt că o am de îndeplinit.

 Jertfa este neputință declarată…

Pentru că am fost învățați să jertfim ca să obținem ceva de la Dumnezeu. Deși nu mai este nimic de jertfit, pentru că lucrarea a fost isprăvită.

Când a luat Isus oțetul, a zis: “S-a ispravit!”. Apoi Și-a plecat capul și Și-a dat duhul.

Noi nu avem ce primi pentru jertfele noastre. Ele oricum nu ne pot acoperi sau plăti păcatele.

Primim doar pentru jertfa Lui Hristos. Pentru vrednicia Sa.

Și doar datorită asocierii cu El.

Citeste aici despre felul in care lucreaza mila in viata ta si a mea.