Un om mândru:

Vrea mereu să se impună...
Și înafară-i îmbrăcat
Cum nu poate să se spună
Da înăuntru-i dezbrăcat
Nespus de mult de minciună,
Căci n-a fost „iluminat”
De că „impunerea”-i păcat
Și minciuna nu încunună...
Iar mândria duce-n iad!