Scânteie mi-e sufletul...

Se-aud triluri de păsări în crâng,
Natura e vie si tot e doar vară,
Apele-și spală drumul în prund
Iar susurul lor... înfioară.

Verde respir
Şi cânt ca și ele în rugă spre Tine-mi înalț,
Un cânt al iubirii eterne,
Că-n Golgota, m-ai scăpat de-al negurii lanț.

Ziua-i lumină,
Un semn al iertării ce-n Tine Isuse îl am.
Merg pe cărări de cântec și rugă
Mă simt sufletește... ca pasărea-n ram.

Scânteie mi-e sufletul
În flăcări-Rusalii, precum David odată.
O, de-aș rămâne pe veci îmbrăcată în inul subțire
În ia ce -n Golgota mi-ai dat, altă dată.


Bine v-am regăsit dragii și statornicii mei cititori, fiți binecuvântați!
6 iunie 2017, Oconomowoc Wi.