Mi-ascult tăcerea din suflet

Mi-ascult tăcerea din suflet
Cum cântă un imn născut din Cuvânt.
Ca un „of” la răscruci, un răsuflet
Coboară cu-o gamă-n pământ.
Văzduhu înnegrește-ntr-un urlet,
Zvârlit în adânc de-o candoare de „Vânt”.
Tăcerea-și îngână în voie, cântecul sfânt.
Sfințit prin Cuvânt e-al cântului umblet,
Urmând spre Liman neînfrânt.

Invoc fericirea în procesul cu mine
Și-aștept o tăcere făr` echivoc,
Ce-n liniștea densă în liniște vine
Și-n suflet aprinde un foc...
Și-o pace adâncă ce-n flăcări îmi ține
Tot „chipul” „încins la mijloc”;
„Ochiul”, „piciorul” și „coapsa gândirii” legate ad-hoc
De Țelu împlinirii divine –
Prin Duhul – „Arvuna” ce suflu-mi primește, zălog
Pentru trupul de slavă, de „mâine”.

04/06/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)