Minciună, înșelătorie, imoralitate, violență, boli cumplite și... lacrimi, multe lacrimi!
    Toate fac parte din viața noastră zilnică. Ne întâlnim cu ele la serviciu, pe stradă, la școală și chiar în propriile case.
    Trăim într-o lume a suferinței, chiar dacă ne place sau nu să o recunoaștem. O lume care ne amintește la tot pasul că ordinea, dreptatea, echilibrul și iubirea se pierd tot mai mult...
    Durerea ne amintește că undeva am eșuat. Ceva nu a mers bine, iar acum culegem ceea ce am semănat.
    Dar unde a fost greșeala și cum o putem îndrepta?
    Răspunsul la această întrebare are legătură cu... o reptilă.
    Aflăm imediat despre ce este vorba și de ce mesajul de astăzi se numește ⌠Atenție la șerpi!⌡.

————————————————————

    V-ați întrebat vreodată: „De ce e atât de mult rău în lume, dacă toți vrem să facem bine?

    Pentru ce atâta suferință, dacă fiecare dintre noi vrea să se bucure?
    De ce sunt atâția copii pe străzi, atâtea fete exploatate sexual, atâția bolnavi prin spitale și azile, atâtea căsnicii ratate și vieți ruinate, atâția ani pierduți din cauza unei singure greșeli?
    Cu siguranță v-ați gândit!
    Sunt probleme care frământă omenirea încă de la începuturile ei, iar răspunsul se află în prima carte a Bibliei, numită și Cartea începuturilor.
    În Geneza, găsim originea răului de pe pământ, dar și modul prin care putem evita răspândirea lui în viețile noastre.
    După ce a creat lumea, Dumnezeu l-a pus pe om să îngrijească grădina Edenului și i-a permis să mănânce din toți pomii ei, mai puțin din cel al cunoașterii binelui și răului.
    „În ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit!”, l-a avertizat Domnul pe Adam.
    Așadar, omul avea acces la toate desfătările raiului, cu excepția uneia. Și totul a fost bine...
    ...până într-o zi, când diavolul a pândit clipa în care Adam nu era lângă femeia sa și astfel a convins-o pe Eva să mănânce din fructul oprit.
    Cum a reușit să facă acest lucru aflăm din Cartea Genezei, capitolul 3, versetele 1-6:

    Șarpele însă era cel mai șiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Și a zis șarpele către femeie: „Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncați roade din orice pom din rai?”
    Iar femeia a zis către șarpe: „Roade din pomii raiului putem să mâncăm; Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: «Să nu mâncați din el, nici să vă atingeți de el, ca să nu muriți!»”
    Atunci șarpele a zis către femeie: „Nu, nu veți muri! Dar Dumnezeu știe că în ziua în care veți mânca din el vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul”.
    De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat și plăcut ochilor la vedere și vrednic de dorit, pentru că dă știință, a luat din el și a mâncat și a dat bărbatului său și a mâncat și el.

    Iată cum a intrat păcatul în lume și odată cu el întreaga degradare a omului și a naturii. O degradare lentă, dar progresivă care se încheie cu moartea.
    Ceea ce a fost cândva o lume frumoasă, bună și fericită s-a transformat într-o lume blestemată, plină de durere, trudă, necazuri și suspine.
    Nu mai putem da timpul înapoi, dar putem trage învățămintele de care avem nevoie pentru a nu continua greșeala primilor oameni.
    Pentru că - o vedem cu toții - șerpi există și astăzi, dar diavolul nu mai folosește reptile pentru a-și împlini planul distrugerii, ci oameni, persoane care au cedat ispitelor sale și care acum împrăștie mai departe veninul minciunii, al înșelăciunii și al neascultării de Dumnezeu.
    Așa cum un luptător bun cunoaște tactica adversarului, e imperios necesar ca orice creștin să cunoască strategia de atac a satanei, astfel încât să iasă victorios din orice ispită.
    Diavolul este ca șarpele. Dacă lăsăm la o parte viclenia, îi vedem abilitatea, înțelepciunea și meșteșugul.
    În niciun caz nu trebuie luat în derâdere!
    Chiar Mântuitorul Iisus Hristos ne îndeamnă să fim înțelepți ca șerpii, adică prudenți, precauți cu ceea ce emitem din interiorul nostru către exterior. Trebuie să gândim înainte de a acționa!
    Nimeni nu îi poate anticipa atacurile, dar Cuvântul lui Dumnezeu ne dă câteva indicii clare asupra cadrului și modurilor în care „tatăl minciunii” își atrage victimele pentru a le prinde în plasa ruinei.

    Starea preferată este singurătatea, acele momentele în care nu ai pe nimeni alături care să îți spună dacă ceea ce vrei să faci este bine sau rău.
    Observăm că șarpele a intrat în discuție cu femeia când se afla la o oarecare distanță de bărbatul ei, și nu întâmplător! Adam a primit porunca direct de la Dumnezeu, Eva a primit-o ulterior, de la Adam.
    Probabil că diavolul a realizat că Eva era o fire mai slabă și ar fi o țintă mult mai ușoară decât bărbatul ei.
    De câte ori nu ne lăsăm și noi ispitiți de persoane care vorbesc în numele altora, le răstălmăcesc cuvintele și îi denigrează de o așa manieră încât ajungem să credem ce auzim și să pierdem astfel prietenii, beneficii, șanse și oportunități?
    E specific diavolului să atragă omul spre rău în special când este singur, în conjuncturi în care îi lipsește o rudă, un prieten, un credincios care să îl ajute să nu cedeze tentațiilor și să-i explice clar de ce nu ar trebui să facă un anumit lucru.
    Sunt multe păcate care iau naștere și se dezvoltă în singurătate. De aceea, cheia pentru siguranța împotriva răului este comuniunea sfinților.
    E bine să avem lângă noi oameni care au o relație constantă cu Dumnezeu, care Îl cunosc și a căror viață dovedește adevărul Scripturii și faptul că păcatul poate fi evitat sau învins.
    Vorbesc de acele persoane care ne iubesc suficient de mult încât să spună lucrurilor pe nume, să pună punctul pe i - chiar cu riscul de a ne supăra - pentru a nu ne lăsa să cădem în groapa șerpilor din lume.
    Cei mai expuși ispitelor locuiesc sau lucrează singuri ori s-au depărtat de tumultul vieții cotidiene.
    Preotul Ilie Cleopa, un renumit trăitor al credinței ortodoxe, spunea că „atunci când ești la oraș, diavolul vine sub diferite chipuri: un prieten, o carte, o femeie sau un dușman. Când ești în singurătate, însă, vine personal!”

    Un alt aspect pe care trebuie să nu-l omitem este locul în care ne aflăm.
    Diavolul a profitat de faptul că Eva stătea lângă pomul oprit și probabil se uita la fruct cu multă curiozitate și interes.
    După cum descrie Biblia, „era plăcut ochilor la vedere și vrednic de dorit”. Cu alte cuvinte, era atrăgător ca aspect și ceea ce putea oferi îi amplifica omului dorința de a-l consuma.
    Tot așa, astăzi, mulți se uită și poftesc lucruri pe care le știu a fi interzise și totuși stăruie cu privirea asupra lor până când cedează ispitei și cad în păcat.
    Câți bărbați nu poftesc femei pe care nu le este îngăduit să le aibă și câte femei nu sunt amantele unor bărbați căsătoriți?
    Câți tineri nu se înfruptă din lucruri ce aparțin altora și câți angajați nu vânează posturi și promovări pentru care nu sunt pregătiți?
    Câți privesc la imagini, acte și practici atrăgătoare doar ca mai târziu să cadă în patimi greu de depășit?
    Nu avem ce căuta lângă un fruct oprit dacă nu vrem să-l mâncăm și să distrugem binele de care ne-am bucurat până acum!
    Cartea Proverbelor ne învață că cea mai sigură metodă de ieșire dintr-o ispită este fuga de ea.
    Să urmăm exemplul lui Iosif, care a fugit când a fost ispitit, și a primit răsplată de la Dumnezeu, nu pe cel al lui David, care s-a lăsat prins în păcat și a fost aspru pedepsit!

    În viață nu e suficient să ne ferim de lucruri rele.
    Diavolul le folosește și pe cele foarte bune.
    Pentru că nu este creator ca să aducă ceva nou, ci o simplă creatură, un înger decăzut, el denaturează ceea ce Dumnezeu a făcut și instituit deja.
    Primul lucru folosit a fost șarpele, și el „foarte bun” la fel ca întreaga creație, dar devenit, după ce a fost posedat de diavol, „cel mai șiret dintre toate fiarele de pe pământ”, adică cel mai mai subtil, abil și viclean dintre animale.
    La fel sunt mulți dintre oamenii pe care satana îi folosește astăzi în loc de șerpi, după ce îi stăpânește prin vicii, patimi, desfrâu și rea-voință...
    De cele mai multe ori, ispitele sunt ocazii de a face un lucru bun, dar în moduri, cu mijloace sau în momente greșite.
    E un lucru bun să treci testul, dar e un lucru rău să copiezi pentru asta!
    E bine să îți plătești facturile și datoriile, dar nu e bine să furi pentru a asigura banii necesari.
    E bine să faci dragoste, dar nu cu o persoană cu care nu ești căsătorit!

    Satana caută și atacă oameni adormiți spiritual, care nu simt primejdiile.
    Tocmai de aceea, Mântuitorul Iisus Hristos le-a spus apostolilor: „Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită!”
    Îndemnul e valabil și pentru noi!
    Nu trebuie să ne complacem niciodată în vreo stare pe care o considerăm sigură!
    Tot timpul trebuie să fim atenți la ce ni se propune sau ni se contestă, la tot ce apare nou în viața noastră și presupune o schimbare a ceea ce știm deja că este bun.
    Dumnezeu nu se schimbă, legile și poruncile Lui sunt veșnic aceleași, iar un om care nu trăiește în funcție de ele nu cunoaște Adevărul.
    Omul care nu merge la Biserică decât la botez, nuntă sau înmormântare, nu studiază Biblia, ci se lasă purtat de valul dorințelor și poftelor lumești este candidatul perfect pentru o viață distrusă lent dar sigur.
    Dacă e și tânăr și nu are nici experiența care să-i fie dascăl în lipsa învățăturii creștine, atunci este o țintă ușoară.
    Indiferența față de cele sfinte și lejeritatea modului de trai îl va face să accepte cu ușurință orice îi încurajează preferințele și plăcerile.
    Nimeni nu e mai ușor de manipulat decât o persoană care nu-l cunoaște pe Dumnezeu, iar cine nu a citit Biblia nu știe mare lucru despre El.
    Unul din marii sfinți ai Bisericii, Ambrozie al Mediolanului, spunea că „Scriptura este Trupul Fiului lui Dumnezeu”.
    Cu alte cuvinte, dacă știi ce spune Biblia, atunci Îl cunoști pe Hristos, deci cunoști Adevărul.
    Iar dacă trăiești în Adevăr, poți face față cu succes primei lovituri a diavolului: îndoiala.
    Corectitudea și autoritatea legilor divine sunt puse de vrăjmaș sub semnul întrebării sau răstălmăcite după bunul său plac.
    Ținta este nu omul, ci Dumnezeu! Omul este întotdeauna victima războiului.
    „A zis Dumnezeu să nu mâncați? Nu... cu siguranță nu veți muri! Doar veți fi ca Dumnezeu!
    A zis Dumnezeu să nu te culci cu prietena ta? Nu... nu-i bai! Doar intrați și voi în rândul lumii!
    A zis Dumnezeu să nu furi nimic? Nu... nu e bine să furi pe față, dar hoțul neprins e negustor cinstit! Faci și tu un ban, care-i problema?”
    Observăm că satana nu acționează direct, nu spune lucrurile verde-n față.
    Întâi momește omul prin gânduri și întrebări aparent inocente: „V-a interzis cumva Dumnezeu să mâncați din pomul acela?”
    De aici înainte omul slab în credință începe să se frământe și să analizeze cum stau lucrurile, dacă a scăpat ceva din vedere, dacă a înțeles ceva greșit, timp în care diavolul își aranjează terenul pentru cursa în care își atrage victima.
    Una dintre cele mai mari greșeli pe care le putem face este să stăruim asupra ispitelor, gândurilor, frământărilor, temerilor și altor influențe rele.
    Eva ar fi putut să-și dea seama din întrebare că șarpele nu avea niciun gând bun. Putea să-i răspundă simplu și direct: „Mergi înapoia Mea, satano! Sminteală îmi ești!”
    Aceasta este atitudinea înțeleaptă pe care oricare dintre noi trebuie să o aibă în fața unui șarpe uman care ne ispitește cu vreunul din păcatele cu care el însuși și-a umplut viața de venin.
    Orice altă opțiune deschide o ușă ispititorului, care își va întinde mai bine plasele capcanei.
    Avem de două ori nevoie să purtăm respect pentru Cuvântul lui Dumnezeu și să refuzăm orice alterare sau îndoială ce ar putea plana asupra lui.
    „A spus Dumnezeu cumva să nu minți, să nu îi iei numele în deșert, să nu fii bețiv, să nu fii desfrânat și așa mai departe?”
    Da, a zis! Și eu respect ce spune Domnul! - iată cum trebuie să răspundem la orice provocare ce pune sub semnul întrebării adevărul și autoritatea legilor divine.

    Gândurile sceptice provocate de diavol nu duc la nimic bun, ci doar la justificări ale răului. „Oare chiar așa să fi zis Dumnezeu?” este întrebarea diabolică aflată la baza multelor devieri de la legea divină.
    Pe baza acestei îndoieli s-au creat numeroase învățături opuse Adevărului și s-au legalizat păcate de moarte.
    A zis Dumnezeu că homosexualitatea e interzisă?
    Oare chiar să fi zis Dumnezeu că nu ai voie să mergi la vrăjitoare și la persoane care dau în cărți?
    A zis cumva Dumnezeu că e păcat să nu-ți plătești angajații la timp?
    Da, a zis toate aceste lucruri și le-a interzis cu desăvârșire pentru că sunt o urâciune și Îi atrag mânia, în special asupra celor care știu bine că sunt păcate.
    Să nu uităm niciodată că necredincioșii nu se nasc, ci se fac. Satana întâi îi determină pe oameni să se îndoiască, apoi încet-încet îi transformă în atei.

    Mutarea atenției asupra lipsei, a interdicției sau constrângerii exercitate de divinitate este o altă armă pe care satana o folosește împotriva oamenilor.
    El încearcă tot ce se poate pentru a ne face să uităm binecuvântările nenumărate pe care le avem deja, astfel încât să nu-I fim recunoscători lui Dumnezeu pentru ele, ci să-L urâm pentru ceea ce nu ne-a dat sau, mai rău, ne-a interzis.
    „A zis Dumnezeu să nu mâncați roade din orice pom din rai?”
    Iată cum printr-un singur cuvânt transformă o simplă restricție într-o interdicție totală!
    E ca și când ar spune:
    „A zis Dumnezeu să nu te distrezi în niciun fel?
    A zis Dumnezeu că nu ai voie să dansezi?
    Oare a zis Dumnezeu că nu poți face nicio glumă?”
    Nu, Dumnezeu nu ne-a interzis distracția, ci destrăbălarea, o cu totul altă poveste!
    Avem voie să dansăm, pentru că regele David, un om după inima lui Dumnezeu, dansa de zor înaintea prezenței Lui. Totul e să nu stârnim prin mișcările noastre pofte sau gesturi păcătoase.
    Dumnezeu nu a spus nicăieri că nu avem voie să glumim. Simțul umorului tot de la El îl avem! Problema apare când gluma se transformă în batjocură și umorul în reclamă pentru păcat.
    Linia între restricție și interdicție totală este foarte fină pentru cel care nu-L cunoaște pe Dumnezeu, iar diavolul profită din plin.
    Așa apar habotnicii, care dau o amploare nejustificată anumitor porunci sau legi divine, schimbându-le sensul, scopul și duhul, sau ateii, care consideră că religia nu înseamnă decât un lung șir de interdicții care fură omului plăcerea de a trăi.
    Diavolul preferă tot ceea ce este negativ, așa că întotdeauna ne va atrage atenția asupra părții goale a paharului.
    Prin întrebarea lui iscoditoare, șarpele tinde să spună: „Ce folos că viețuiți în Rai, când nu puteți să vă bucurați de el, ba dimpotrivă, prin asta vi se mărește și mai mult durerea: că vedeți pomii, dar nu aveți bucuria să mâncați din ei...”
    „Ce folos că ai bani dacă nu tragi și tu un joint cu băieții, să vezi cum e...
    Ce folos că ești tânără, deșteaptă și cu un viitor în față dacă nu ai și tu un prieten cu care să trăiești împreună...
    Ce folos că nu minți, nu furi, nu faci sex în afara căsătoriei și încerci să fii un bun creștin... dacă tot nu ai ce-ți dorești cel mai mult, iar ceilalți au deja...”
    Astfel de gânduri pot continua la nesfârșit în funcție de sufletul și de viața fiecăruia.

    Pentru că nu I-a putut lua locul în cer, diavolul face tot posibilul să Îl substituie pe Dumnezeu pe pământ, iar asta înseamnă să-L denigreze.
    Cum face asta? Simplu: îl prezintă oamenilor ca pe un bătrân zgârcit, cu concepții învechite, chiar expirate pentru vremurile actuale, demodat, absurd și pe alocuri sadic.
    Dacă vede că i se răspunde la ispite prin cuvintele Scripturii sau prin învățăturile Bisericii, scoate artileria grea: minte cu nerușinare și deturnează adevărul lui Dumnezeu cu scopul de a-i distruge omului orice urmă de încredere în El.
    În versetul 4 din capitolul 3 al cărții Genezei observăm cum este negată flagrant apariția degradării umane și a morții din cauza păcatului și contrazisă iminența judecății rezervate celor neascultători, inclusiv a celor care neagă realitatea iadului și a pedepsei veșnice.
    „Nu, nu veți muri!”, spune șarpele.
    Dacă adaptăm la viețile noastre, fatala minciună ar suna cam așa:
    „Nu, nu vei păți nimic dacă îi furi banii!
    Nu va ști nimeni că te masturbezi privind la filme pornografice!
    Nu se va întâmpla nimic dacă dai afară copilul!”
    Dacă ne vom lăsa pradă vreodată unor astfel de gânduri și asigurări false, fără îndoială ne putem aștepta la pedepse pe măsura păcatelor.
    Spunându-le că nu vor muri dacă vor încălca porunca, șarpele i-a mințit flagrant, pentru că el știa foarte clar că vor muri, odată ce el însuși a încălcat legea și a căzut în mizeria din care nu va mai ieși.
    Primii oameni s-au convins când a fost prea târziu...
    Toate suferințele, durerile, temerile, vinovățiile, lipsurile, violențele, bolile și morțile au pătruns în lume după ce Eva și Adam au luat din fructul oprit și au mâncat.
    Cineva a spus că „Ruinarea pământului și milioanele de morminte existente în lume arată faptul că Dumnezeu a avut dreptate, iar satana a fost și este un mincinos”.

    Un lucru e cert: diavolul nu și-a terminat lucrarea și se grăbește pentru că sfârșitul îi este aproape.
    Viclean și atent la ce spune și face omul, îi promite acestuia lucruri obținute rapid.
    În timp ce Dumnezeu lucrează minuțios și ne lasă deseori impresia că suntem veșnic într-o sală de așteptare, satana își desfășoară planurile diabolice ca și când ar fi cronometrat.
    El nu spune niciodată: „Așteaptă și lasă-mă să te schimb ca să îți pot da ce îți dorești” sau „Ai răbdare, că trebuie să fii pregătit pentru asta”.
    Astea sunt îndemnurile lui Dumnezeu!
    Diavolul spune întotdeauna: „Ia de aici, fără frică!
    Profită acum de ocazie!
    Nu aștepta, că viața trece!
    Trăiește clipa! Fă-o odată! Doar o viață ai!”
    Experiența de mii de ani pe care a acumulat-o cu oamenii îi permite să știe foarte bine ce îi atrage.
    Tocmai de aceea, le și oferă ce își doresc sub semnul plăcerii imediate și aparent gratuite, al libertății și al succesului.
    Uneori o face chiar și sub semnul iubirii, mai ales în cazul credincioșilor!
    Practic, diavolul îi spune Evei și nouă, tuturor:
    „Eu îți dau cale liberă la ce îți dorești, chiar acum, și te poți bucura în voie. Și, mai bine de atât: n-o să pățești nimic! E o super-ocazie!”.
    Satana nu oferă niciodată lucruri străine de noi. Evei nu i-a propus plăceri carnale, pe care nu le cunoștea în acea clipă, ci satisfacții intelectuale și spirituale.
    Acestea au fost momelile cu care și-a acoperit cârligul!
    „Veți fi ca Dumnezeu”, a spus el.
    Astfel, și ea și bărbatul ei au avut impresia că vor fi egali cu Domnul, rivali chiar, că vor conduce, își vor fi autosuficienți, nu vor mai depinde de nimeni, exact aceleași iluzii care i-au luat lui strălucirea și l-au condamnat la dizgrația eternă (Isaia 14:13-15).

    Imediat ce a reușit să prindă un om în capcană, continuă să îi distrugă și pe apropiații lui.
    Drept dovadă, după consumarea fructului interzis, Eva a devenit un ispititor mult mai puternic.
    Faptul că nu i s-a întâmplat nimic vizibil după ce a mâncat din fructul oprit a făcut-o să insiste atât de mult în fața bărbatului încât a cedat și el, iar păcatul adamic a fost realizat complet.
    Satana a ispitit-o pe Eva, pentru ca prin ea să-l poată ispiti pe Adam. Tot așa l-a ispitit pe Iov prin soția lui și pe Hristos prin Petru.
    Stă în politica diavolului să lanseze atacuri prin persoane adesea neașteptate, care au o mare influență asupra noastră.

    Una dintre cele mai mari minciuni ale satanei este impresia creată omului că ar fi de partea lui, că i-ar păsa de el și i-ar vrea binele.
    Această iluzie deșartă este întărită de propunerile de a oferi totul pe tavă, fără restricții și așteptări îndelungi, fără permisiuni din partea lui Dumnezeu, fără obligații și răspunderi.
    Sfântul Ioan Gură de Aur spune că femeia ar fi trebuit să înțeleagă chiar din încercarea diavolului covârșitoarea lui nebunie.
    El intenționat se preface că are grijă de ea, ca să poată afla ce poruncă le-a dat Dumnezeu și să-i ducă astfel la încălcarea ei.
    În viața fiecăruia dintre noi există un lucru pe care ni-l dorim foarte mult, dar la care nu avem acces liber.
    Poate fi un vis neîmplinit, o persoană mult-dorită, o binecuvântare materială pe care o vedem doar la alții, orice.
    E un lucru bun în esență despre care credem cu tărie că ne-ar aduce câștig, plăcere și împlinire, dar pentru care Dumnezeu spune nu!
    De îndată ce diavolul a descoperit despre ce este vorba, imediat începe să ne înduplece să luăm singuri acel lucru, cât mai repede, fără ezitări, să încălcăm restricția lui Dumnezeu și să ne „bucurăm”, că viața e scurtă, nu-i așa?
    Ei bine, dacă vom face asta, dacă și pentru o singură clipă vom crede că a acționa contrar Cuvântului lui Dumnezeu ne poate aduce vreun bine, vom vedea exact ce a văzut Eva după ce a mâncat din Pomul cunoașterii binelui și răului:
    În schimbul promisiunii unor daruri mai mari a primit cele mai mari nenorociri.

    Marea pierdere stă întotdeauna în acceptarea înșelării că poți fi mai bun sau poți avea mai mult, fără să plătești, dacă încalci legile.
    Senzația că poate fi cel mai mare, cel mai bun, cel mai important, cel mai frumos, cel mai apreciat, cel mai cel... îl face pe om să dea curs ispitelor și să ajungă să cunoască răul și consecințele lui.
    Diavolul nu îi face pe oameni să-și distrugă viețile dacă nu le promovează posibilitatea unei îmbunătățiri, a unui statut mai înalt, a unor plăceri imediate.
    Și o face mereu potrivit stării în care se află la momentul dat.
    Evei nu i-a oferit un card de credit fără limită, ci posibilitatea de a cunoaște mai mult despre viață, deci de a avea un control mai mare asupra lucrurilor care o înconjurau, poate chiar și asupra bărbatului ei:
    „Veți fi ca Dumnezeu”... Hmm, s-o fi gândit ea, asta ar putea însemna inclusiv că i-aș putea da porunci lui Adam. Sună interesant...
    Tot așa, și astăzi satana promovează și incită la fapte și lucruri mult-dorite ce pot fi realizate sau obținute în mod necinstit.
    Nu o să-l ispitească niciodată pe un patron corect cu șansa de a obține niște bani dintr-o evaziune fiscală. Dar dacă-i simte o slăbiciune pentru femei, o să-l facă să se gândească la a-și înșela soția.
    Nu o să ridice vreo îndoială asupra legilor lui Dumnezeu privind consumul animalelor necurate în mintea unui evreu sau a unui creștin adventist, dar o să-i dea impresia că nu-i atât de grav să înjure din când în când, dacă situația o cere.
    Nu o să-l înduplece pe un tânăr ce respectă căsătoria să trăiască în concubinaj, dar dacă îi simte pasiunea pentru haine sau tehnologie o să îl atragă în idolatria banului.

    Satana urmărește un singur lucru: să-l desconsidere pe Dumnezeu și să-i ruineze pe cei care Îl ascultă.
    Pentru că a decăzut din dorința de a fi ca Domnul, acum vrea să-i infecteze și pe oameni cu aceeași dorință, pentru a-i vedea și pe ei condamnați la același chin.
    Adam și Eva au primit ceea ce au vrut, dar într-un mod denaturat și dureros, ale cărui consecințe le trăim toți.
    Libera alegere este primul lucru compromis în om și tot primul care are nevoie de vindecare, spune Sfântul Ioan Damaschin.
    Adevărata libertate nu înseamnă să facem ce vrem, cum vrem, când vrem, cu cine vrem și pentru ce vrem, ci să facem ce este bine și să nu facem ce este rău.
    Avem libertatea de a traversa pe roșu, dar vom fi spulberați de o mașină dacă vom face asta!
    Suntem liberi să mergem cu ochii închiși pe marginea unei prăpastii, dar vom cădea în ea dacă nu îi deschidem la timp.
    Mai bine să trăim în așa fel încât să nu experimentăm răul ca să cunoaștem consecințele unor alegeri greșite!
    Mulți au realizat cât de vital este să-L asculți pe Dumnezeu doar după ce li s-au deschis ochii și au văzut ce au pierdut și ce sunt nevoiți să îndure pentru a se întoarce la starea cea dintâi. 

————————————————————

    „În inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greșesc ție”.
    Dacă toți am putea spune la fel ca psalmistul David, am ieși mereu învingători în fața ispitelor diavolului și tuturor „șerpilor” săi.
    Primii oameni nu au păstrat în inimă legea lui Dumnezeu și, amăgiți de ocazia plăcerii imediate și de o presupusă maturizare, au introdus în lume păcatul și, odată cu el, moartea.
    Micile doze de adevăr din minciunile satanei se dovedesc întotdeauna fatale.
    La fel cum consumarea fructului oprit nu a dus instantaneu la moarte, tot așa nici comiterea unui păcat nu provoacă imediat distrugerea, ci pe parcurs, dar diavolul nu spune niciodată ce va urma.
    Tocmai de aceea, pentru a nu risca să aducem ruina în propriile vieți trebuie să acordăm Bibliei importanța cuvenită.
    Mântuitorul Iisus Hristos ne îndeamnă să „cercetăm Scripturile, că în ele avem viața veșnică!”
    Dacă vom studia Biblia, vom cunoaște Adevărul, iar Adevărul ne va face liberi cu adevărat, liberi de păcat și de moartea progresivă adusă de el.

    Prin păcatele noastre de zi cu zi nu facem decât să reactualizăm ceea ce Adam și Eva au făcut pentru prima dată, deci, stăruind în păcate nu facem decât să ne excludem din Rai, care, făcând abstracție de el ca loc geografic, Raiul este și apropierea sau dobândirea asemănării cu Dumnezeu.