Am prins trenul!
Bucuros, mi-am căutat compartimentul,
Chiar și locul fiindu-mi bun...
Contemplând prin geam prezentul.

Domnii din compartiment
Îmbrăcați la patru ace
Mi-au zâmbit prietenos
Când, un fluierat tăios
A dat semnul de plecare
Lăsând mâini ce fluturau
Pe-un peron... în depărtare.

Amândoi doreau, se pare,
Să arate câte știu
Din Scriptura ce-o aveau
Fiecare-n fața lor,
Dar, căutau cu-ncrâncenare
Să dezvăluie-adevărul
Ce credeau că îl dețin...
Și-l rosteau cu-nverșunare.

Aduceau și argumente
Fiecare-n dreptul său,
Subliniind cu glas tăios
Că Scriptura-i de folos.
Dar nu ajungeau, se pare,
La ceva să îi unească
Ci la vorbe ce-i făceau
Să-i dezbine, să-i răcească.

Unul, c-ar mai trebui,
Altul, că ar fi de-ajuns,
Ba că asta e esența
Taina fiind de nepătruns...
De ce doi creștini ca ei
Nu pot pune unitatea
Să zidească între ei,
Ce-a sădit cândva... Hristos?

Trenul s-a oprit din nou
Și-au urcat părinți, copii
Ce-au umplut compartimentul
Cu-atâtea glasuri zglobii.
Începură ca să cânte
Și să-L laude pe Hristos
De-ți era mai mare dragul
De-al lor chip...
Și gând frumos.

Cei doi domni, cam deranjați,
Merseră în alt vagon
Unde să dezlege taina
Fiecare-n modul său.
Au plecat lăsând cântarea,
Bucuria, simplitatea,
Negustând din armonia
Ce clădește unitatea.

S-a oprit trenul din nou
Într-o gară luminoasă
Iar un impegat striga:
'Frații în Hristos să iasă!'
Ultimul dintre vagoane
Nu trecuse de macaz,
Căci pe tabla lui scria:
Cei certați... neîmpăcați.

Se-auzea un fluierat
Ca un șuierat tăios...
Ultimul vagon pornea
Dar, mergea 'napoi în jos.
Cel ce nu s-a împăcat
Cu pârâșul său pe drum,
Cel prea mândru și cel care
N-a fost bucuros nicicum.
Stau acum bătând în geam
Dar vagonul încuiat,
Îi ducea un hăt mai jos...
Spre tărâm întunecat.

Au pornit pe drumul bun
Și bilet au căpătat
Dar, ruptura s-a produs
Când de frați s-au depărtat,
S-au crezut cu-n cap mai sus
Și n-au stat în părtășie,
Unitatea în Hristos
Nu le-a fost tovărășie.

Sunt atâtea lucruri care
Ne unesc întru Hristos:
Bucuria, bunătatea și cuvântul prietenos,
Adevărul, simplitatea
Curăția-n trup și-n gând,
Părtășia și credința,
Roada de la Duhul Sfânt.

Dacă n-avem unitate
N-avem numitor comun,
Nu suntem zidiți în Domnul
Ci slujim... altui stăpân.
Ne hrănim cu amăgiri
Iar dușmanul... cel din noi,
Nu vrea să plătească prețul
Unității dintre noi.

Prețul unității noastre
Este dat dintr-o putere
Ce-i născută din iubirea
Ce aduce mângâiere,
Este dată de speranța
Întâlnirii cu Hristos
Când un glas ne va chema:
'Voi... Aleși ai lui Hristos! '
Emanuel Giarmata