Țepușul
Autor: Gigi Stanciu
Album: Clipe adânci
Categorie: Zidire spirituala
Privind realitatea-n față
Simțeam nevoia de-a-ntreba:
De ce țepușu-mi stă înfipt
Ca o pecete rece, grea?
De ce? Ea, inima săraca
A obosit și nu mai vrea
Să toarcă lin, cu simțuri fine
Bătând... așa cum o făcea.
De ce...? De strajă aparate
Așteaptă rolul să și-l i-a,
Când ea se-oprește obosită
În nopți cu somn de catifea?
Ca un răspuns, aud o șoaptă
Care m-atinge pe timpan:
„-Privește-adânc prin ochii minții
Și vezi nemărginitul har!
E Dumnezeu ce-ți dă suflare,
El te mai vrea prin încercări;
Așa simți dragostea ce-ți poartă
Și-l vezi prin ochi ascultători.
El, jarul... ce stătea mocnit
Aprinde flacăra iubirii,
Prin ruga ce-o spui lăcrimând
Ce altădat'... ai dat uitării.
El, foc mistuitor, te lasă
Să strigi, prin harul rugăciunii
Lăsându-și îndurarea sa
Pe-un chip ce-l lași amărăciunii.
El, Dumnezeu,
El nu te lasă
Să porți pecete rece, grea,
Prin încercări aprinde focul
Iubirii ce-ai promis... cândva.
El, Dumnezeu,
Lasă țepușul
Care te poartă-n chip smerit,
Ca la sfârșit să-ți dea cununa
De-a sta-n credință... neclintit.”
Emanuel Giarmata
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/164751/tepusul