DIFICULTĂȚILE VIEȚII

Dificultățile vieții
Nu ne-au putut intimida
Nici cei ce-au vrut cu orice preț
Mesajul nostru a-l sfida
Ci-am stat, convinși, în starea-n care
Simțim că Cerul e în noi
Chiar când s-a întețit furtuna
Cu cele mai grozave ploi.

Cutezători pășind pe cale
Străinul foc s-a declanșat
Când se părea că vom fi arși
Cerescul sol s-a arătat
Și-am fost cuprinși de-o adiere
Ce-a coborât, direct, din Rai
Ne-a-nconjurat un peisaj
De parcă era luna Mai.

Crezut-am, uneori, că luntrea
Nu mai ascultă de vâslaș,
Că se îndepărtează mult
De-al nostru preaiubit Oraș
Dar ce lucrare, ce minune!
Un braț puternic s-a ivit
Și-am fost conduși, iar, pe traseul
Unde pe Rege L-am primit.

Dificultățile vieții
Puține, multe, câte-au fost
N-au reușit să stingă-n noi
Dorința de-a trăi un rost
Ci animați de Duhul vieții
Purtat-am crucea mai cu zel
Și am ieșit biruitori
Din labirint și din tunel.

Baraje ridicate-n cale
De-agenții nopților pustii
Nu au putut să ne oprească
Pe-al nostru Mire a-L vesti
Și-oricâte piedici ridicat-au
Al nostru crez e viu mereu
În bucurie și-n durere
Și-n orice poate fi mai greu.

Săgeți aprinse-au fost trimise
Să ne pătrundă, să-ncetăm
Spre slava Celui Preaînalt
Ofrande să nu înălțăm
Dar iată-ne-adunați în jurul
Unui cucernic ideal,
Cântând, cu brațe ridicate
Spre Paradis, nu spre Baal.

Câte poveri, câte tentații!
Și câte curse ne-au întins!
Dar flacăra credincioșiei
Nicicând, în suflet, nu s-a stins
Doar înainte spre răsplată
Oricât ar fi de dificil!
Căci știm că în Împărăție
Tot fundamentul e stabil.

Că va mai fi îndurerare,
Că vor mai fi împotriviri
E cert, dar nu privim spre ele
Ci spre sublimele-mpliniri
Prin har au fost victorii multe
Și vor mai fi; nu ne-ndoim
Prezența Lui nu încetează
Cât timp în vale mai trăim.

George Cornici/15 Iunie, 2017