Nimic nu sunt o, Doamne, fără Tine
În pribegia mea, pe acest pământ!
Sunt călător pornit spre veşnicie;
Doar o mână de țărână sunt!

Nimic nu sunt, dar eu Te laud!
Căci Doamne, de când m-ai creat,
Singur, nicicând nu m-ai lăsat
Mereu, mereu m-ai ajutat !

Nimic nu sunt, dar când privesc
Spre Cerul Sfânt, ce ai creat,
Nu pot ca să nu-Ţi mulțumesc!
Eşti Tată Sfânt, eşti Domn Ceresc !

Nimic nu sunt şi fără al Tău Cuvânt,
Pot să mă rătăcesc oricând!
Dar, când cuvântul Tău, iau ca povață
Eu pot să înaintez mereu în viață !

Nimic nu sunt, dar mă încred în Tine !
Şi ştiu căci Tu vei fi mereu cu mine !
Tu Doamne, mă vei ocroti,
Şi-n fiecare zi, mă vei călăuzi,

Să pot s-ajung acolo, sus în Cer !
Să pot să-ntâmpin, eu pe Miel !
Ce sângele pe cruce a vărsat
Şi viață veşnică în dar mi-a dat !

(Ovidiu P.21.06.2017)