Matei 5:4 ,,Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați!'' Nu pentru orice plâns ne fericește Dumnezeu. Sunt cauze firești pentru care mulți plâng... Să-i cerem mereu lumină lui Dumnezeu ca Duhul Său să ne călăuzească, nu emoțiile noastre firești.

     Un exemplu îl avem la Evrei 10:34,,... aţi primit cu bucurie răpirea averilor voastre, ca unii care ştiţi că aveţi în ceruri o avuţie mai bună, care dăinuie." Putem noi primi cu bucurie asemenea lucruri? Ne bucurăm când suntem vorbiți de rău sau ne plângem, ne supărăm și ne întristăm?

     Plânsul este bun, dar numai cel care ne întărește omul lăuntric, nu omul de afară.

     Iacov 5:9 ,,Nu vă plângeţi unii împotriva altora, fraţilor, ca să nu fiţi judecaţi: iată că Judecătorul este chiar la uşă." ,,Pentru ce nu suferiţi mai bine să fiţi nedreptăţiţi? De ce nu răbdaţi mai bine paguba?"1Cor6:7

    Să nu așteptăm nici mângâiere pentru astfel de plângeri, nici fericire.

    Un exemplu bun în acest sens îl putem vedea la Ioan 20:13 „Femeie, i-au zis ei, pentru ce plângi? Ea le-a răspuns: Pentru că au luat pe Domnul meu, şi nu ştiu unde L-au pus.” Când credința ne scade, când nu-L vedem pe Isus și vedem doar pământ, atunci avem motive să plângem starea noastră și să cerem lui Dumnezeu să ne ridice din nou.

    Dumnezeu să ne dea înțelepciune să vedem și să înțelegem voia Lui!