Scriam cu ceva vreme în urmă că nu sunt de acord cu folosirea termenului de homofobie cu atâta ușurință, întrucât e folosit pentru o gamă largă de persoane si comportamente, nu mai are de-a face doar cu homosexualitatea, ba chiar homosexualitatea a rămas ceva foarte mic din tot conceptul. Nu neg existența homofobiei și nu o consider normală, dar mi se pare, în același timp, exagerat să numești homofobie un fenomen așa de complex.

Trec peste aceasta și revin la titlul articolului. În contextul recentelor precipitări între progresiști și conservatori, am putut observa cu claritate elemente clare ale fenomenului numit heterofobie.

Ce este heterofobia?

Dacă aveți curiozitatea să căutați pe Wikipedia la homofobie, veți găsi definiri ample și generoase, cu explicații care mai de care mai științifice. Un termen în care s-a investit mult.

Dacă veți căuta heterofobie pe Wikipedia, veți găsi o descriere voalată care spune că e „un neologism care nu se referă la fobie în sens clinic, ci la discriminarea persoanelor heterosexuale”. Nu înțeleg de ce nu s-ar păstra același format și pentru homofobie, dar trecem peste aceasta deocamdată.

Fobiile în genere au de-a face cu teamă de ceva, fuga de ceva. Fobie, tot după Wikipedia, ca sa fim în același cadru, înseamnă: „O teamă irațională, foarte persistentă, dusă uneori la extreme și totuși inofensivă. Aceasta poate fi stârnită atât de o anumită situație, cât și de anticiparea ei.” Aici sunt mai aproape de realitate cei de la Wiki, dar se contrazic în termeni cu definirea homofobiei.

Totuși, ca să fim în același context, trebuie să ne punem serios pe treabă la completarea definiției heterofobiei, care e în creștere accelerată. Tot mai des ești atacat dacă ai curajul să declari că ești tradiționalist, aceasta e un fel de strigăt de luptă pentru heterofobi, se simt amenințați și vor trece la atac (din teamă probabil, ca metodă de autoapărare).

A se vedea strădania mea de a fi imparțial. Cum homofobia e o problemă ce trebuie rezolvată și ca definiție, fiindcă e departe de realitate, și ca teamă efectivă, tot așa e necesar de abordat heterofobia ca definire și ca teamă, în același timp.

Ce temeri au heterofobii? (necomentate deocamdată, doar remarcate)

• Se tem că eu îi voi învăța copii mei că homosexualitatea e păcat și că prin aceasta voi planta ura față de ei în inima copiilor mei.

• Heterofobii se tem de religie. Se tem că oamenii în biserici sunt învățați să îi urască pe ei.

• Heterofobii se tem de manifestările tradiționaliștilor. Ei cred (să nu uităm de definire: fobia e o teamă irațională) că manifestările pro-life, pro-familie sunt de fapt atacuri asupra lor.

• Heterofobii se tem de familie. Familia formată din soț și soție și copii e văzută ca un afront asupra alegerii lor de a fi diferiți. Se simt condamnați de naturalul familiei, chiar ofensați.

• Heterofobii se tem de Dumnezeu. Văd un Dumnezeu nedrept și se simt fricoși și furioși față de El. Așa se face că sunt violenți față de discuțiile despre Dumnezeu și credință și curăție.

• Heterofobii se tem de ei înșiși. Ei știu că orice altceva decât heterosexualitatea e aducător de boală, afecțiuni, suferință fizică și psihică și, mai ales, spirituală. Se tem că nu vor scăpa de teama lor.

Fobiile acestea chiar există, poate unele dintre ele par ușoare ironii, dar eu nu le văd așa. Există fobii față de o sexualitate naturală și ceea ce natural decurge din ea și cred că heterofobia ar trebui să prindă teren în dezbateri serioase, pentru a găsi soluții pentru frica heterofobilor, dar și pentru a proteja heterosexualii, mai ales că, în sens invers, dezbaterile există și grupurile de lobby sunt extrem de vocale.

[Copyright © 2017 Teofil Gavril. Publicat cu permisiune. Acest articol a apărut iniţial pe site-ul autorului – www.filedinjurnal.ro (Cu Dumnezeu în fiecare zi).]