Cine sunt eu?

    Nimic... Galateni 6:3 ,,Dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se înşală singur." Putem să avem o meserie mai respectată sau mai puțin respectată de societate, noi nu ne primim valoarea în funcție de o meserie pe care o practicăm. Credem că suntem ceva? Poate ești foarte cunoscut, întâlnești mulți oameni în decursul unei zile obișnuite, ești respectat... Ce gândești despre toate aceste lucruri? Te simți cineva important sau te simți nimic. 1Timotei 4:8 ,,Căci deprinderea trupească este de puţin folos..." Aceasta nu înseamnă că trebuie să abandonezi orice deprindere pe care o ai, ci să gândești din perspectiva lui Dumnezeu asupra a ceea ce faci. Să nu-ți asumi nimic pentru tine, ci toată gloria să i-o aduci lui Dumnezeu.

    Unde m-am născut, crescut, învățat?

    Dau slavă lui Dumnezeu că m-am născut sănătos și m-au crescut niște părinți foarte responsabili, dar mai mult de atât, sunt foarte recunoscător că însuși Dumnezeu m-a născut la o nouă viață. Am înțeles că pe acest pământ Dumnezeu are întâietatea în toate lucrurile, iar El este singurul care merită toată lauda. Ce am învățat în școli nu contează decât pentru a putea munci câțiva ani cât voi trăi pe acest pământ, dar ce am învățat în școala lui Dumnezeu trece dincolo de bariera timpului și îmi este folositor o veșnicie. Filipeni 3:8 ,,Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos." Când comparăm viața naturală de pe pământ cu viața în Hristos, diferența este extrem de mare ca să mai acordăm vreo importanță cât de mică celei pământești. Orice școală are un început și un sfârșit, intrăm la o vârstă, ieșim la o vârstă, însă în școala lui Dumnezeu intrăm de când ne naștem din nou și nu mai ieșim niciodată. Proverbe 15:33 ,,Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei." 

    Ce am făcut până acum?

    Orice aș fi făcut, cred că nu eu am făcut, ci Harul lui Dumnezeu care este în mine. 1Corinteni 15:10 ,,Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toţi: totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine." Apostolul Pavel zice că a lucrat mai mult decât toți, eu nu pot spune așa ceva. Sunt alții care au lucrat mult mai mult decât mine, dar oricât de mult sau de puțin am lucrat, să nu credem că noi am lucrat ceva. A fost Harul lui Dumnezeu și pentru aceasta numai El își merită toată lauda. Noi trebuie să colaborăm cu Dumnezeu și să acceptăm când, cum și unde să lucrăm, dar să nu uităm că a Lui este și voința și înfăptuirea, noi suntem doar unealta. Mă mir foarte mult de tot ceea ce fac oamenii. De câte evanghelizări, vindecări, minuni, ajutorări, misiuni fac ei, iar Hristos e doar un subiect principal în toată povestea. Și totuși versetul acesta pare să fie atât de uitat sau pus pe seama altora... nu știu cui i se va potrivi, dar numai nouă nu ,,Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”Matei 7:22. Păi dacă noi facem și noi dregem și sunăm din trâmbiță să știe toată lumea cât de mult facem noi pentru Hristos, NOUĂ ni se va întâmpla ce zice versetul amintit. Nouă, pentru că n-am pus nimic pe seama Harului sau am făcut-o doar de pe buze, dar în inimă tot noi ne-am luat slava și cinstea. ,,Le spun la frați cum a lucrat Dumnezeu ca să-i întăresc..." este scuza cea mai des întâlnită pentru a îmbrăca cea mai perversă formă de mândrie. În loc ca Dumnezeu să fie proslăvit și Numele Lui să fie cunoscut pe tot pământul, oamenii capătă nume și locuri de cinste.

    Romani 16:25 ,,Iar Aceluia care poate să vă întărească, după Evanghelia mea şi propovăduirea lui Isus Hristos – potrivit cu descoperirea tainei care a fost ţinută ascunsă timp de veacuri," Hristos este cel care ne întărește, nu poveștile lacrimogene care fac sufletul să se inunde de emoții. Descoperirea tainei lui Dumnezeu aduce cunoașterea spirituală, nu niște experiențe cu Dumnezeu care ar trebui folosite cu foarte mare înțelepciune și doar sub îndemnul Duhului Sfânt și doar atunci când ești sigur că nimic nu ți se atribuie ție, ci totul lui Dumnezeu. Iar dacă nu ești sigur cine își ia slava, mai bine dă-l pe Hristos celor care te ascultă să experimenteze ei înșiși pe Dumnezeu și să aibă propriile lor experiențe prin care să fie zidiți. Prea mulți caută experiențe și se hrănesc cu acestea, dar când vine încercarea sunt slabi și fără putere. Pot totul în Hristos... nu prin experiențele pe care le aud de la alții...

    Mai departe doresc ca Numele lui Dumnezeu să fie lăudat și să auzim mai mult de Hristos decât de noi. Să lepădăm sinele nostru în fiecare zi, să luăm crucea și așa să-l urmăm pe Hristos.