Din bucuria inimii deschise
Culeg trăiri de har și dor,
Ce strălucesc pe-un câmp cu flori
Și-mi dau din tainice comori.

Din bucuria mântuirii mele
Culeg petalele de flori
Și le împart oricărui suflet
Ce vrea a fi nemuritor.

Simt bucuria de-a trăi
Și a muri pentru Hristos,
Adun la piept mărgăritarul
Și-l strâng... căci este prețios.

Din bucuria de-a-Ţi slujii
Îmi pun o cingătoare nouă
Și-nflăcărat de-a Ta iubire,
Împart... din dragostea cea nouă.

Împodobesc un câmp cu lauri
Să vadă orice trecător
Că dragostea Ta pentru oameni
Îi vrea pe toți... biruitori.

Țin strâns la piept buchet de gânduri
Cu șoapte spuse-n zori de zi
Și-Ţi mulțumesc că pot simți
Din harul Tău... de-a mă iubi.

Privesc corola Ta de raze
Ce le împarți peste pustii,
Ca la amiaz' să ne șoptească:
'Veniți acum... veniți copii!'

E vremea când romanța-mi fură
O lacrimă-n amurg de seară...
Dar bucuria-i fără margini,
Căci în curând vor fi iar zori...
Și o eternă primăvară.
Emanuel Giarmata