Omul care zideşte pe nisip şi omul care zideşte cu paie
Matei 7:26-27 26 Însă oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le face va fi asemănat cu un om nechibzuit, care şi-a zidit casa pe nisip. 27 A dat ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea: ea s-a prăbuşit, şi prăbuşirea i-a fost mare.”
1 cor 3:12-15 12 Iar dacă clădeşte cineva pe această temelie aur, argint, pietre scumpe, lemn, fân, trestie, 13 lucrarea fiecăruia* va fi dată pe faţă: ziua Domnului o va face cunoscută, căci se va descoperi** în foc†. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. 14 Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea rămâne în picioare, el va* primi o răsplată. 15 Dacă lucrarea lui va fi arsă, îşi va pierde răsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar* ca prin foc.
Omul lui Dumnezeu care zideşte pe nisip cunoaşte voia lui Dumnezeu dar nu o face, în schimb, omul care zideşte cu paie cunoaşte voia lui Dumnezeu dar o face în mod firesc, lumesc, omenesc. Drept urmare, la sfârşit, omul care zideşte pe nisip v-a pierde tot şi sufletul şi răsplata pentru munca lui, iar omul care zideşte cu paie îşi v-a câştiga sufletul dar v-a pierde răsplata pentru munca lui.
În raport cu voia lui Dumnezeu, omul lui Dumnezeu poate fi în trei ipostaze:
1. Să nu facă voia lui Dumnezeu ca Saul şi Esau; în cazul acesta, El este pierdut.
2. Să facă voia lui Dumnezeu în felul lumii, ca patriarhul Iacov, neprihănitul Lot şi crestinii din Corint; în cazul acesta, el este mântuit dar ca prin foc , fără răsplată.
3. Să facă voia lui Dumnezeu în felul neprihăniţilor care s-au deprins prin intrebuinţare să facă voia lui Dumnezeu corect, în cazul acesta, omul este mântuit şi răsplătit.
Dacă comparăm pe Iacov cu fratele său Esau în raport cu voia lui Dumnezeu observăm un lucru interesant: Iacov se foloseşte de lucrurile Satanei ( înşelăciunea) ca să pună mâna pe lucrurile lui Dumnezeu
( binecuvântarea) , iar Esau se foloseşte de lucrurile lui Dumnezeu
( binecuvântarea ) ca să pună mâna pe lucrurile Satanei( împlinirea poftei).
Dacă pătrundem mai adânc în această problemă, vom observa un lucru şi mai interesant, şi anume: Iacov era împlinit în adâncul fiinţei lui prin împlinirea voii lui Dumnezeu iar Esau prin împlinirea poftelor Satanei. Desi, Iacov şi Esau erau fraţi gemeni, Iacov era de la Dumnezeu ca şi Abel iar Esau era de la Cel Rău ca şi Cain.
Oare poate un om ca şi Cain sau Esau să se schimbe sau ei au fost predestinaţi să zacă în Cel Rău? Răspunsul este DA, cu condiţia, ca omul să facă voia lui Dumnezeu.(în mod firesc sau ceresc)
Lui Cain Dumnezeu i-a oferit posibilitatea să facă voia Lui: când i-a spus, păcatul ( voia satanei) pândeşte la usa inimi tale, dar TU trebuie să-l stăpâneşti. Voia lui Dumnezeu pentru Cain era să se păzească de rău, Cain în mod deliberat a refuzat voia lui Dumnezeu.
Dacă pătrundem mai adânc în această problemă vom descoperi că toată lumea este de la Cel Rău ( zace în Cel Rău) şi toată lumea într-un fel sau altul ajunge să cunoască voia lui Dumnezeu. De exemplu: lumea păgână de pe vremea lui Iov ajungea să cunoască voia lui Dumnezeu, când era cufundată într-un somn adânc Dumnezeu, le întipărea în minte voia Lui ca să-i abată de la rău - Iov 33 :14-17. Problema celor din vremea lui Iov a fost problema lui Cain şi este problema tuturor oamenilor care refuză să facă voia lui Dumnezeu deci, omul nu i-a seama la voia lui Dumnezeu, doar o minoritate ascultă de Dumnezeu.
Ce înseamnă în ultimă instanţă să asculţi de Dumnezeu? A asculta de Dumnezeu înseamnă să cauţi ce caută Dumnezeu: mântuirea sufletului tău, lucrurile de sus. Iacov a rămas în voia lui Dumnezeu pentru că a umblat după lucrurile de sus , iar Esau a rămas în voia ( poftei ) Satanei pentru că a umblat după lucrurile de jos. Prin umblarea după lucrurile de sus, omorâm poftele de jos, iar prin umblarea după lucrurile de jos omorâm îndemnurile de sus.
Să tragem o concluzie de închiere: Având în vedere vremurile în care trăim: în mod special faptul că avem acces la voia lui Dumnezeu în forma scrisă ( Biblia), lucrul acesta, ne ajută să cunoaştem voia lui Dumnezeu, dar nu ne ajută să ţinem cont de ea. Una e să cunoşti voia lui Dumnezeu şi cu totul altceva este să te trudeşti, în mod firesc ca Lot să o împlineşti sau în mod duhovnicesc ca Avraam. Ce pot spune din experienţă e faptul că mai întâi vine ce e firesc( truda de a face voia lui Dumnezeau) şi pe urmă vine ce e duhovnicesc( plăcerea de a face voia lui Dumnezeu). Până ia Hristos ( voia lui Dumnezeu) chip în adâncul finţei noastre trebuie să treacă o perioadă de chin, trudă , silinţă ca să ne omorâm firea = aceea obişnuinţa de a nu face voia lui Dumnezeu, că firea e a doua natură a omului…
În concluzia concluziei: ferice de cel ce ştie şi face voia lui Dumnezeu, chiar dacă o face într-un mod nedesăvârşit ca patriarhul Iacov sau neprihănitul Lot( …)