Cauți ceva clipă de clipă
Și ești mereu preocupat,
Alergi grăbit, faci totu-n pripă
Și parcă timpul ți s-a comprimat.

Nu mai ai vreme de odihnă,
Nici să mai stai ca în trecut
Cu prietenii de vorbă-n tihnă,
Ești totdeauna abătut.

Simți neîncetat un gol în suflet
Și oricât aduni tot nu-i de-ajuns,
E făr’ oprire al tău umblet
Iar chipu’ ți-e mereu de nepătruns.

Faci totul, totul în viteză,
Ești nelipsit de telefon
Acolo-i universul tău scris în engleză
Și-nchis ești parcă-n buncăr de beton.

Eliberează-te de această stare,
Învață iarăși să zâmbești,
Deschide ochii și privește-n zare
Și-ncearcă iar, normal ca să trăiești.

Oricât ai aduna amice
Tot vei mai vrea mai mult, mai mult
Ca în proverbul care zice,
Că-ți faci din bogăție cult.

Trec anii iute ca și norii
Și nici nu simți că ai trăit,
N-ai avut timp măcar să admiri zorii
În diminețile cu tainic răsărit.

Prieteni ai avut din cei ca tine
Căci ban la ban, se zice: trage,
La mese cu bucate pline
Cei nevoiași nu au cum să se bage.

Același gol îl vei simți întruna
Și să îl umpli zilnic vei căuta,
Și agitat vei fi întotdeauna
Dar pace niciodat’ nu vei avea.

Căci Cel ce aduce plinătate
Și-n viață binecuvântări
E Unul: necuprins în bunătate
E Domnul; secretul marilor realizări.

La El sunt toate în cămară
Și dacă El nu-ți dă, nu ai.
El este garda ta financiară
Și doar Lui slavă trebuie să-I dai.

Oprește-te din alergare
Și caută doar Fața Sa
Și viața îți va fi o sărbătoare
Iar golul ce îl simți, chiar El ți-l va umplea!