Vino Isuse, că-mi tremură ţărmul

Pietre lovesc în țărmul iubirii,
Acela e sufletul meu;
Norii-și arată dantela-nnegrită.
E iarnă în mine, în inima-mi făr-curcubeu.

Liniștea-i gata, e pe sfârșite,
Parcă și notele muzicale se-ascund...
-Vino Isuse cu Pâinea-grăunțe
Întinde-Ți mâna că sunt gol și flămând!

Tremură ploaia pe ramuri,
Spală de câteva zile verdele-n flori.
-Vino, că jarul e stins, tace în vatră,
Iar lipsa-i îmi dă nostalgie, fiori...

-Vino Isuse, că-mi tremură țărmul!
Când valul mă duce în larg...
Fă-Ți brațele punte,
S-ajung iar la sfântul Tău mal.

-Suflă în jaru-adormit fără Duhul,
Trezește-mi solfegiile-n zori,
Dă drumul porumbilor-nchiși în tristețe,
Și fă-mi din Lumină, Altar!
Să Te chem, să cobori.


Rugăciune-Sanda Tulics, 26 iulie 2017, Wi.