Nu va fi belșug de-a pururi
nici tot mesele-ncărcate
vor veni și ani de lipsuri
și de căi întunecate.

Ce-i face-n suferință
dacă-astăzi nu-ți aduni
răbdare, prin credință
și har, prin rugăciuni?

Nu vor fi mereu părinții
să-ți muncească și să-ți strîngă
vine-o zi ca-n casa goală
singuri ochii tăi să plîngă.

Nu va fi tot libertate
tot senin și sărbătoare
vor veni și zile aspre
cu furtuni și cu-ncercare.

Nu vor fi mereu tot alții
ca să-ți poarte grija-n toate
în curînd vei geme singur
sub întreaga-ți greutate.

Nu veți fi tot împreună
cu mulțimi și cu cîntare
vin și despărțiri pe lume
sînt și pribegiri amare.

Nu vei fi mereu tot tînăr
nici tot sănătos și bine,
- ce vei face-atuncea dacă
n-ai pe Dumnezeu cu tine?