Ce rece mi-e pieptul, Isuse,
La umbra profanului pom,
Alegându-mi concepţii opuse
Oscilând între om şi neom. . .

Ce rece mi-e pieptul, Părinte!
Atât de ageamiu şi gol. . .
Obosit şi sărac în cuvinte
Şi visând la pământul frivol. . .

Ce rece mi-e pieptul, Isus,
Când privesc cerul Tău, frânt de dor!
Mă aplec de durere răpus
Neştiind dacă urc, sau cobor. . .

Ah, cât de rece mi-e pieptul!
Îmi ard înlăuntru mugurii reci.
Doar Ţi-am fost totdeauna adeptul,
Dar de mult mi-au rămas ochii seci. . .

Ce rece mi-e pieptul, Iubite.
Când Te simt, pulsez tot. Dar e rar. . .
Fâlfâind din aripe lovite
Mă ridic, şi-apoi cad în amar. . .