Motto: ,,Dacă n-aș fi venit și nu le-aș fi fost vorbit, n-ar avea păcat, dar acum
nu au nici o dezvinovățire pentru păcatul lor.,, Ioan 15 :22.

Isus privea cu milă și îndurare
La gloatele aflate -n suferință;
La toți sărmanii aceia care
Neavând păstori pentru-ndrumare,
Păcătuiau întruna prin neștiință.

De aceea, cu nemărginita-I bunătate,
Le tâlcuia Scripturile mereu;
Mulți au înțeles că El e Cel ce poate
Să-i vindece, să-i ierte de păcate,
Dacă se întorc la Dumnezeu.

Isus a vindecat atâția dintre ei
Și a făcut minuni atât de multe!...
Dar mereu erau în gloata de iudei
Bătrâni și cărturari, și farisei
Care stăteau acolo să asculte.

A vindecat odată un slăbănog adus
De-ai săi cu patul, și băgat în casă;
Când a văzut credința lor, Isus
I-a dat iertare și i-a spus:
,,Scoală-te și du-ți patul acasă!,,

Într-o clipită slăbănogul a sărit
Și a plecat, pe Dumnezeu slăvind;
Când a văzut pe slăbănog tămăduit,
Norodul s-a înfricat și s-a uimit...
Doar fariseii murmurau cârtind.

Vai vouă! Vai vouă, farisei nesocotiți!
Voi strecurați țânțarul și-nghițiți cămila!
Pe dinafară v-arătați neprihăniți
Dar în inimă mereu vă-mpotriviți,
Și nu cunoașteți ce e mila.

Erați nevinovați când ați venit
Să ascultați Cuvântul - că nu-L știați -
Cum însă astăzi voi L-ați auzit
Și totuși, Cuvântul Lui nu L-ați primit,
Sunteți, fără tăgadă, vinovați.

De-atâtea ori Isus v-a îndemnat
Să vă lăsați de-apucăturile păgâne;
Dar cum n-ați vrut, v-a spus curat:
,,De-ați fi fost orbi, ați fi fără păcat,
Pe când așa, păcatul vost rămâne.,,

Și noi am fost necredincioși din fire
Întinându-ne mereu veșmântul;
Dar chiar de am făcut nelegiuire,
Noi știm c-avem dezvinuire
Că pe atunci nu cunoșteam Cuvântul.

Dar am auzit Cuvântul Evangheliei care
Ne-a pus în inimă să Îl urmăm mereu;
Și astăzi, cu o puternică încredințare
În lucrurile nevăzute de-acum, și viitoare,
Noi Îl slăvim și ne-nchinăm lui Dumnezeu.

Și cunoscându-L, azi trăim în pocăință;
Suntem iertați că am păcătuit mereu;
Căci Domnul nu va ține socotință
De vremurile acelea de neștiință
A celor ce se-ntorc la Dumnezeu.

Ferice de toți aceia care au crezut
Și au ales să Îl primească pe Hristos;
Dar vai de aceia care au putut
Cuvântul să-L audă, și n-au vrut
Să-și lepede trecutul păcătos.

Vai de cei ce-au fost odată luminați
Și totuși, au căzut de la credință!
Cu Dumnezeu, prin Fiul fost-au împăcați
Și de păcatele de dinainte au fost iertați,
C-atunci păcătuiau doar din neștiință.

Dar, odată ce-au gustat darul ceresc
Si se-ntorc acolo de unde El i-a izbăvit,
Păctele sunt cele care-i osândesc
Că pe Hristos din nou Îl răstignesc
Și-L dau să fie iar batjocorit.

Voi care-auziți al Domnului Cuvânt,
Vegheați să nu cădeți sub judecată;
Fiți sfinți, că Cel ce ne-a chemat e Sfânt
Și vremea e aproape, El va va veni curând
Să dea fiecăruia răsplata meritată.

Hristos e Viața, Chezașul mântuirii,
E Calea care duce-n cerul sfânt;
Hristos e Soarele Neprihănirii,
Lumina ce împrăștie bezna rătăcirii,
E Adevărul veșnic din Cuvânt.

Prin El pășim pe calea către Rai
Și Duhul lui ne însoțește-ntruna;
El vine să ne ducă în cerescul plai,
Dar până va veni, tu să păstrezi ce ai,
Ca nimeni să nu-ți ia cununa. Amin!
Castelldefels 28 iulie 2017